Smog II

Dezgustătoare senzația aceasta măruntă de măcinare... Nu de puține ori am spus, sfânte sunt ignoranța și indiferența. Binecuvântați sunt acei indivizi cărora nu le pasă și nu vor să cunoască. Viața lor este un vis, de la început și până la ultima răsuflare. Dar destulă atenție se acordă proștilor. Cum rămâne cu extrema opusă? Blestemul unei vieți este combinația dintre spirit de observație, curiozitate și luciditate. Și simțire. Neapărat simțire. Cum spune Preda, "Câtă luciditate, atâta suferință". Nu contează atât evenimentul, sentimentul, emoția, momentul, atât cât contează conștientizarea. Conștientizarea, apoi reflecțiile infinite. Oamenii superiori nu sunt afaceriștii de succes, multi-milionarii, Steve Jobs, politicienii sau câștigătorii premiilor Nobel. Oamenii superiori sunt anonimii care reușesc să simtă și să conștientizeze ce se întâmplă în jurul lor, apoi să realizeze cât sunt de neputincioși.
Pe lângă toate ce suntem, mai suntem și fragili. Cum lăsăm un pic garda jos, cum vine taifunul. Frica menține garda sus, pe când încrederea o doboară. Dependența. Dependența de cineva poate fi mai dezastruasă decât sevrajul în cazul heorinei, pentru că e ca și cum ai avea o doză de heroină care vorbește, simte, împărtășește și te însoțește pe alocuri. Ah, și posesivitatea... sfânta posesivitate.
Atâtea elemente distrugătoare. Și cine credeți că sunt unicii care se salvează? Ignoranții și indiferenții. Dacă s-ar vinde indiferență, ignoranță și amnezie dozate, probabil ar fi mult mai căutate decât orice droguri halucinogene. Ajunge...

Placebo?

Aproape un secol în urmă am scris o postare inutilă despre cât de neplăcută e răceala. Păi uite astăzi, la aproape o lună de la acele cuvinte, încă nu m-am însănătoșit pe deplin. Mă gândeam, poate dacă mai scriu o postare în care-mi retrag cuvintele, îmi trece. Ce am de pierdut? #YOLO
Al naibii an, din punctul de vedere al sănătății fizice. Cu cea mintală parcă e tot okay.

Ce să mai fac pentru a atrage niște vizualizări în plus? Ah da, știu. Să scriu despre Carla's Dreams.
Nu îmi place această trupă, sau solist mascat cu grup de anonimi în spate, sau ce-o mai fi.
Nu sunt expert în muzică, nu vreau să critic, dar pur și simplu au ceva ce îmi displace.
Le stă să cânte în limba rusă, recunosc, mai bine decât în română, sau, și mai rău, engleză.
Cel mai recent single al lor, Funeral Face, (căruia i-am dat like, din nou recunosc) sună foarte mult a cântec rusesc, nu pot înțelege de ce. Tonul vocii, ritmul, pronunția... Dacă l-aș fi auzit pentru prima dată de peste un perete, aș fi jurat că e o piesă rusească. Nu sunt xenofobă sau ceva, mă macină de ceva timp gândul acesta și nu găsesc o explicație plauzibilă. A, și nu-mi place stilul rusesc în muzică. Nu mă atacați cu ceva concret, singură nu știu despre ce vorbesc, simt doar că este ceva nedefinit de nu pot înghiți.
Dar în principiu, nu-mi place din același motiv din care nu-mi place aproape tot restul muzicii auzite vreodată. Nu-i pe gustul meu și nu m-a captivat în nici un fel. Bănuiesc că au reușit să transmită publicului vre-un mesaj, pentru că au destui fani la noi și în România. În orice caz, pe mine nu m-au convins. Nici cu Dara, nici cu Inna, nici cu P.O.H.U.I, nici cu piesele în română.
Bravo lor pentru că... ce spuneați? Sunt unicii de la noi care ce... merită ascultați, se fac auziți, sunt cu adevărat buni? Nu cred că undeva în zona Estică a Europei poate exista ceva ce merită ascultat sau ar putea deveni hit ascultat în mai mult de 2-3 țări vecine, și alea din cauza moldovenilor aflați în acele țări.
Cum spunea știrea? La concertele trupei în România majoritatea publicului era constituită de basarabeni.
YOLO!
Răspunde cineva provocării? :)