Dear Diary [3]

Jurnalul unui român plecat la muncă în Spania, la cules căpşuni (partea a treia)

Ziua 32: A trecut deja o lună şi nu am economisit nici măcar un singur peso! Viza expiră peste o lună iar eu nici măcar o vedere pentru cei de acasă n-am luat, darămite să le aduc bani şi cadouri. Ar trebui să-i cer un avans şefului. Mâine înainte să plecăm în câmp. Sper să nu mă refuze...
Ziua 33: -"Hola, şefu! (oo ce zâmbet a întins când m-a văzut! e de bine!) Auziţi... Poate îmi daţi şi mie puţini bani.. câţiva peso acolo.. dinero.. că... (hmmm mă priveşte cam straniu totuşi.. şi zâmbetu ăla nu se mai şterge...).. că.. ştiţi.. îmi trebuie.. familia..." -"Familia! Si, si! Claro! Para tu familia, y para ti! Especialmente para TI..." (ok, de ce accentuează asta?) Îmi dă banii. 2000 pesos! DOAMNE!! Sunt bogat! Haha! Îl îmbrăţişez de fericire. Şi şefu e extrem de fericit. Că a făcut o faptă bună , nu de alta...
Ziua 34: Culegem în linişte. Ca de obicei, colegii mei se şuşotesc. Deja m-am obişnuit. Gândul îmi stă numai la cei 2000 de pesos. Îmi iau bilet de avion cu ăştia, şi de rest cumpăr cadouri! La sfârşitul lunii îmi ridic salariul, astfeş voi avea destui bani şi ca să-mi rămână să le duc acasă alor mei.
Ziua 36: Colegii îl cam evită pe şefu de ceva timp. Probabil pentru că e gay. Eu nu văd nimic rău în asta! Mă împac chiar mai bine ca niciodată. E aşa bun cu mine... mereu îmi face invitaţii la el în camera de motel, să mă servească cu tequila. Îl refuz mereu, deoarece nu se cade... nu vreau să îmi intimidez colegii. Nu vreau să mă invidieze.
Ziua 37: Plouă. Zi liberă. Stau întins în pat (mărog, salteaua râncedă care stă direct pe parchetul putrezit) şi mă gândesc numai la banii mei. Refuz să cheltui un singur bănuţ. Poimâine seară trec pe la piaţa din orăşel să văd ce suvenire sunt.
Ziua 39: Am muncit pe rupte. Colegii s-au şuşotit mai mult decât de obicei, iar şefu e puţin indignat că îi refuz mereu invitaţiile. Pe la amiază, s-a apropiat şi mia spus încet "Vas a venir alguna ves, quieres o no quieres!". Conform dicţionarului, ceva de genu "vei, a veni, cândva, a vrea, a nu vrea". Idee nu am ce a vrut să zică.
Ziua 40: Zi liberă. Ies în orăşel spre seară. Mă rătăcesc. Cer indicaţii unui cerşetor cum să ies din văgăunile alea. Mi-a dat indicaţii, evident, nu gratis. Am rămas cu 1500 pesos şi un miros greu îmbibat în haine, dar cel puţin am ieşit la periferie. Lasă că revin mâine pentru suvenire, că deja s-a întunecat.
Merg pe drum şi mă ajunge o maşină din urmă. Sunt colegii mei! Ce bine!
Ies din maşină fără să spună o vorbă, unu din ei îmi vine în faţă, mă loveşte, mă doboară. Ceilalţi mă leagă, apoi îmi iau banii. Strig din răsputeri, să aflu ce vor de la mine, ce le-am făcut? Unu din ei "perdon, son ordenes del hefo". Ordinele şefului??? Simt o lovitură puternică în cap şi totul devine nergu.
Ziua 41: Mă trezesc în camera şefului legat de pat cu cătuşe roz şi pufoase...

-va urma-

Planuri, planuri...

Tocmai mi-a venit o idee şi fiind că nu aveam foaie şi pix la îndemână, am deschis repede blogu ca să scriu aici până nu mi-a fugit ideea)).

Anul acesta sunt clasa a X-a, şi având în vedere că ultimii 5 ani de şcoală au fost extrem de plictisitori din cauza lipsei de iniţiativă a colegilor mei, vreau să-mi fac nişte planuri pentru acest an.
După cum deja se ştie, diriginta noastră ne-a părăsit. Nu se ştie încă cine ne va lua. De obicei ea era cea care ne mobiliza de sărbători, când trebuia să avem vreun număr pe scenă şi după vreo 3 zile de proteste, acceptam propunerile ei chiar dacă nu eram de acord cu ele, iar la final toţi erau mulţumiţi, deoarece îi făceam să râdă. Eram lăudaţi şi socotiţi ca fiind cei mai originali şi amuzanţi.
Anul acesta suntem pe cont propriu, deoarece alt diriginte ca ea nu va mai fi. Trebuie să ne organizăm singuri. Ajunge pălăvrăgeală şi explicaţii, să trec la subiect:

Prima sărbătoare a anului şcolar: ziua învăţătorului. Ăăăăă... NEXT. A doua: Halloween! Ok, deci anu ăsta tre' de făcut ceva interesant! Ce-am făcut în 2009 a fost absolut jenant.. sceneta cu dracula şi vrăjitoarele... cântecul lui Miley Cyrus- Fly On The Wall.. oribil. Anu ăsta ne vom deghiza neapărat, vom veni pregătiţi mai din timp, şi.. şi vom mai vedea. Următoarea sărbătoare... hmm.. ah, da! Alea de iarnă. Inventez eu ceva până atunci. Urmează Ziua Autoadministrării - lasă altcineva să-şi facă griji pentru aceasta. Valentine's Day, Dragobete, 1 Martie, April Fool's Day... hmmmm... De Valentine's aşteprăm bileţele de dragoste, de Dragobete la fel. 1 Martie nu-i important. April Fool's Day - o mare păcăleală pentru profi. Cam atât parcă... Doar dacă nu mai intervine ceva pe parcurs. La final, excursiile de la sfârşitu primăverii.... La ultimul sunet nu venim... şi.. asta e tot.
Da! Asa vom face! Va fi un an de neiutat!

Nota Bene: De recitit după ce vor trece sărbătorile şi de regretat că nu am îndeplinit tot ce am plănuit cu atâta entuziasm. 
Deja Vu.

Calcule

barbat inteligent + femeie inteligenta = poveste de dragoste

barbat inteligent + femeie idioata = sarcina nedorita

barbat idiot + femeie inteligenta = aventura fara viitor

barbat idiot + femeie idioata = casatorie

patron inteligent + salariat inteligent = profit

patron inteligent + salariat idiot = productie

patron idiot + salariat inteligent = avansare

patron idiot + salariat idiot = ore suplimentare

vanzator inteligent + client inteligent = dialog

vanzator inteligent + client idiot = tzeapa

vanzator idiot + client inteligent = discount

vanzator idiot + client idiot = produse Microsoft

stapan inteligent + pisica intelligenta = afectiune

stapan inteligent + pisica idioata = smotoceala

stapan idiot + pisica intelligenta = zgarieturi

stapan idiot + pisica idioata = imparteala a patului

barbat frumos + femeie frumoasa = Sex

barbat frumos + femeie nasoala = idiotule!

barbat urat + femeie frumoasa = bani

barbat urat + femeie nasoala = disperare

barbat tanar + femeie tanara = Dragoste

barbat tanar + femeie in varsta = mama!

barbat in varsta + femeie tanara = bani

barbat in varsta + femeie in varsta = amicitie

barbat motivat + femeie motivata = insomnie a vecinilor

barbat motivat + femeie obosita = viol

barbat obosit + femeie motivata = frustrare

barbat obosit + femeie obosita = sforait + insomnie

job pasionant + viata de familie pasionanta = dificultati de planning + mare oboseala

job pasionant + viata de familie idioata = ore suplimentare

job cretin + viata de familie pasionanta = concedii medicale si fara plata

job cretin + viata de familie idioata = adultere si/sau Internet

femeie inteligenta + amanta inteligenta = viitor celibatar

femeie inteligenta + amanta idioata = amanta bomba!

femeie idioata + amanta inteligenta = divort la orizont

femeie idioata + amanta idioata = visul oricarui barbat

elev inteligent + profesor inteligent = pura teorie!

elev inteligent + profesor idiot = curs de paranormal

elev idiot + profesor inteligent = curs de matematici

elev idiot + profesor idiot = crudul adevar...

(c) at nush de unde.. în orice caz e copy-paste de undeva :) 

America – ţara tuturor posibilităţilor!

Un avocat din SUA a cumparat o cutie de tigari, foarte rare si deosebit de scumpe. Pe urma le-a asigurat, printre altele si impotriva incendiului.
In decurs de o luna, fumand toate tigarile din cutie si fara sa fi facut nici macar prima plata pentru polita de asigurare, avocatul a solicitat companiei de asigurari sa fie despagubit, aratand ca tigarile au fost distruse intr-o serie de “mici focuri”.
Compania de asigurari a refuzat plata, invocand motivul evident si anume ca avocatul a fumat tigarile.
Avocatul a chemat in judecata compania de asigurari si A CASTIGAT.

Administrand probatoriul, judecatorul a fost de acord cu societatea de asigurari si anume ca cererea de despagubire era cel putin “neserioasa”. Totusi, judecatorul a retinut faptul ca avocatul detinea o polita de asigurare pentru tigari care garanta ca acestea erau asigurate inclusiv impotriva foculului, fara a defini ce este considerat a fi “foc acceptabil”, iar societatea de asigurari a fost obligata sa-l despagubeasca pe asigurat.
Decat sa treaca printr-un proces lung si costisitor, societatea de asigurare a acceptat sentinta si a platit 15.000 $ avocatului pentru pierderea tigarilor in “incendiu”.
ACUM URMEAZA FAZA TARE
Dupa ce avocatul si-a incasat cecul, compania de asigurari a cerut ca acesta sa fie arestat pentru 24 de cazuri de incendiere.
In urma propriei cereri de despagubire si a declaratiei de la procesul anterior (folosite acum impotriva lui), avocatul a fost condamnat pentru incendiere intentionata a bunurilor sale asigurate si a fost condamnat la 24 de luni de inchisoare si o amenda de 24.000$

Aceasta este o povestire adevarata si a castigat Locul I la concursul “Recent Criminal Lawyers Award Contest”


(с) at http://campot.net/

Au fost odată...

Once upon a time...

Anul acesta, pe la începutul lui martie, ne-am trezit (adică eu şi colegii mei de clasă) că terminăm în curând a 9-a şi încă nu avem vinietă!
Probabil că în al doilea semestru eram extrem de preocupați de faptul că aveam examene în iunie.. Ne stătea gândul numai la asta. Nopțile nu le dormeam din cauza coșmarurilor cu note de 4 şi 3. (Eram într-atât de îngrijoraţi, încât cu o zi înainte de primu examen (2 iunie), seara, ardeau telefonaele şi răsunau conversaţii gen "Uăi, uăi, bl*a pi năt nu găsăsc nică! Caroce, şi trebu di repetat?? Cî am înţăles cî paliubomu până la 9 (ora) ministeru educaţiei no să publice examenu pi sait! Da el înşepi la 9.15! Bl*a nu dovdim ni*uia! Treb sî ne apucăm di repetat...". Astfel, în ajunul primului examen, caietele de mate erau răsfoite cu o viteză uluitoare, la fel şi cărţile de teste, manualele de matematică...)
Exact în zilele alea, profesoara de limbă rusă ne-a comunicat că ar fi găsit ea nişte fotografi care se ocupă cu aşa ceva. Săpătămâna viitoare urmau să vină să ne arate nişte modele de viniete, şi să alegem unul care ne-ar plăcea. Apoi, peste ceva timp, urmau să ne fotografieze.
Erau 2, ruşi, unu de vreo 35-40 ani, un bărbat masiv, păros, pe care băieţii l-au poreclit "bărbie", şi altul mai tinerel, slăbănog, un tip extrem de lunecos, care-şi dădea aere de om cu un deosebit simţ al umorului. Îl făcea pe sociabilul, vorbea cu noi toţi.
Când ne-au arătat modelele, le-am plătit avansul, 50 de lei, iar restul 100 ar fi trebuit să plătim după ce le primeam.
Aşa se face că pe la mijlocul lui martie, într-o zi, toţi am venit la şcoală aranjaţi, coafaţi, machiaţi şi bine-îmbrăcaţi. Fraza zilei: "Azi ne fotkanim pentru venetşi!".
Absolut toţi profesorii, cu excepţia a 2 dintre ei, au refuzat categoric să se fotografieze, oricât i-am fi rugat.
După ce, chipurile, ar fi venit de la altă photo-session, într-un final au sosit cu "aparatura"; s-au instalat şi apoi ne-au fotografiat, pe rând, pe fiecare dintre noi. După asta au urmat fotografiile în grup. Alea "dopolnitelinie". Prima era gratis, iar dacă mai voiai, trebuia să plăteşti câte 10 lei de foto.
După ce au terminat, urmau să vină peste o săptămână să fotografieze şi restul profesorilor (care trebuiau convinşi cumva să se lase pozaţi). Au venit, au mai fotografiat pe câţiva şi ne-au anunţat că pe la mijlocul lui aprilie vor fi gata vinietele.
Până aici, totul bine şi frumos.
Peste încă o săptămână (între timp, noi strânsesem banii deja) apare tipul păros şi ne întreabă dacă am strâns banii. Mai trebuiau încă vreo 3 elevi să dea. El insista să strângem cât mai repede (dubios...).
Până ce, nici o suspiciune. Ni se părea absolut normală toată treaba asta.
În următoarele zile, într-o joi, a revenit si a cerut banii. De ce? Nu au cu ce face vinietele şi le trebuie banii acum!
Vă închipuiţi, nici atunci nu am bănuit nimic, chiar nici unul din noi, nici diriginta!
Păi bine. Le-am dat banii. În total, erau 2500 lei.
El a plecat fericit, noi am rămas fericiţi şi nerăbdători să vedem vinietele cât mai curând.
Şi dus a fost...
S-a mai făcut a da telefoane ceva timp, se mai făcea că vine curând, ne spunea în fiecare zi că urmează să vină în ziua următoare...
Dragă cititorule, NOI NICI DUPĂ TOATE ASTEA TOT ÎNCĂ NU BĂNUIAM NIMIC!
Până într-o zi.... când nu ne-a mai răspuns la telefon. A urmat trezirea.
Fraza zilei: "A fugit cu banii!!!"
Daaa băă deştepţilor, a fugit! Firmă de contact ia-o de unde nu-i, telefoane de contact care sunt închise, nici măcar nume complete nu aveam! Na, ia şi îi caută acum...

Diriga s-a mai răfuit vreo lună cu poliţia locală; se părea că-l găsiseră într-o vreme, şi chiar arătase un exemplar cu vinieta noastră din câte am auzit. Dar atât a fost. S-au terminat examenele, colegii s-au împrăştiat care şi pe unde. Diriga a dispărut. Într-un fel, s-au liniştit apele.
Asta e tot ce ştiu...
Iată aşa :)

P.S. Şi cine ştie dacă noi am fost unicii păgubiţi, că se zvonea că şi pe la nişte universităţi a fost tot cu acelaşi scop. Câte 3000 de lei de la vreo 3 surse, a petrecut o vară pe cinste, şi i-au mai şi rămas rezerve pentru la anu! Cine ştie...

...and they lived happily ever after!