Chocolate

Am fost pănă la supermarket (ăla cu baba, în caz că aţi citit articolele precedente) şi mi-am cumpărat o ciocolată.
Am mers 10 minute pe jos prin frig pentru o ciocolată.
Am respirat gazele de eşapament ale maşinilor şi mi-am murdărit încălţămintea pentru o ciocolată.
În supermarketul cel cu lumină albă, supraaglomerat din cauza masei de oameni care vin de la servici şi trec seara pe acolo să se aprovizioneze, am fost eu şi am stat 15 minute în rând pentru o ciocolată.
A trebuit să suport toanele casieriţei blonde pentru o ciocolată.
Am cheltuit jumătate din banii pe care îi aveam cu mine pe o ciocolată.
Nu mi-am pus bani pe contul PrePay pentru că i-am cheltuit pe o ciocolată.
Va trebui să suport şi glumele lui Andrei... pentru o ciocolată.

Câte sacrificii!
Da' vouă vă place ciocolata?

P.S. Apropo, am achizitionat şi cerneală neagră.
Mâine scrijelesc articol nou! :x

Thanks to: Chocolate (yummy inspiration)
Google (furnizor imagine)

Cerneală [2]

Click pe foto pentru zoom maxim.

A po russki mojna?

Brrrrrrrrr.
Azi a fost întradevăr frig...
Frig de ăla adevărat, de la care scârţâie zăpada sub picioare, care îţi înroşeşte nasul şi obrajii, care îngreunează respiraţia. Frig autentic. Ger.
Pe drum nici ţipenie de om, însă supermarketurile şi magazinele, evident, pline.
Ok, trecem la subiect.
Intru eu în IMC Market.. fericită, abătută, cu gândul prin Hawaii.
Aveam o coală mare de hârtie, trebuia s-o las la intrare, şi să iau un număr. Doamna care ia lucrurile pentru a le pune pe poliţe şi a da plăcuţa cu numărul stătea cu spatele la tejghea şi tocmai punea o geantă pe un raft de jos.
- Doamnă, unde pot să las asta? (coala nu avea să încapă pe etajeră şi ar fi trebuit s-o lase altundeva)
...timp de 15 secunde nu am auzit decât zgomotul de fundal din magazin...
- Doamnă, und..
- Da v-am audzât eu! Nu-s surdă pânî şi!
*îmi smunceşte coala şi o pune la o parte pe tejghea*
"Babă proastă!"
Ei fie.
Standul cu legume...
Ceapă. Ultimul raft de jos.
Mă aplec şi încep să-mi pun în sacoşă una câte una până am avut cam un kilogram.
Între timp, s-a apropiat de mine o bătrânică aparent drăguţă.
- Milinkaia, skajite pojausta skolilo stoit luk?
- Hmm.. Da` nu scrie aici. Cred că vreo zece lei.
- Aaa.. po russki ne mojite skazati?
- Zdesi ne napisanno.
M-am ridicat şi am plecat spre casă, pentru a plăti.
Îmi părea rău.
Dacă avea să fie mai tânără, poate...
Mda.

Cerneală

Moldova îşi arată talentu'

Domnu' Pavel Turcu.
Un specimen de maldavan tipic.
O citez pe reporteriţă: "Un paznic din Ungheni a devenit peste noapte vedetă!"
Un paznic-vedetă.
Iată şi mica poveste.
Într-o zi, unui ipochimen din multimea de moldoveni extrem de culţi şi alfabeţi din patrie i-a trăsnit strălucita idee să participe la Eurovision... De ce? Păi, de ce nu?!
Că doar melodia nu i-a luat mai mult de cinci minute, iar versurile.. ppff.. o nimica toată! O "sutcă", "cum s-ar spune"... Cu aer de "doar înţelegeţi ce am în vedere, nu?".
Dragă ciobănele, evident că te înţelegem. De ce nu te-am înţelge? Unii dintre noi chiar te apreciază la un nivel foarte, dar FOARTE înalt, şi încă ies in piaţa marii adunări naţionale să-ţi facă paradă şi protest că nu ai fost acceptat la finala preslectiei pentru Eurovision 2010 Moldova.
Iar dansul... Pur şi simplu... frapant.
Cică: "Eu cred că voi câstiga cu această piesă preselcţia, ăă.."
Reporteriţa i-o taie: "De ce?", iar super-paznicul-vedetă replică plin de încredere: "De ce cred? Anume căă este căăăă... scrisă, eu, intenţia mea a fost ..ă..prvăss.. ăă.. scrisă pentru Eurovision."
Aţ înţăles??
Cică deja de câţiva ani plănuieşte să scrie un cântec pentru Eurovision însă muza (inspiraţiei) la vizitat abia anul trecut în septembrie. Probabil muza suferea de schizofrenie.
Iată şi momentul în care Super-paznicul-vedeta noastră ne destăinuie că "Doar în cinci minute am compus ...îîîîîîîîî această melodie".
Reporteriţa i-o taie din nou: "Şi textul?"
"Textul dee.. a fost scris ăăîîîîî... într-o sutcă cum s-ar spune."
Perfect!
"Biografia proaspetei "vedete" este cât se poate de comună." Nu cred că mai e nevoie să adaug ceva.
Lemnar de profesie.. Își câștigă pâinea lucrând ca paznic.
Repet, pur şi simplu Perfect! Are tot ce-i trebuie pentru a deveni un music-star de succes.

Iată şi cântecul. Să-l ascultăm!



Versurile piesei compuse doar într-o "sutcă" sunt pe măsura timpului pierdut pentru a le compune.
"Euro-o-vizion, lume multă şi frumoasă..."
Atât de multă, dar ATÂT de frumoasă...
"Azi avem emoţii mari, concursanţii toţi sînt tari,
Dar în noi e o speranţă, omul cît trăieşte-nvaţă."
Probabil acei "concursanţi tari" o să devină moi şi o să se tăvălească de râs în caz că găsesc traducerea cântecului sau cunosc limba română. Să ne rugăm să n-o cunoască.
"Eurovizion, lume multă, lume bună"
Bună de Doamne fereşte... Şi muuuuultăă...
"Euro-o-vizion, noul star se va lansa,
Euro-o-vizion, lumea-ntreagă-l va vedea"
Tra-lea-lea şî tra-lea-lea...
"Euro-o-vizion, relaxare să primiţi,
Euro-o-vizion şi să fiţi doar fericiţi."
O să primim relaxarea aia ca pe un pumn în cap şi vom fi fericiţi.

Iată.
Moldova îşi arată talentul.
Vă mulţimim, domnule Turcu pentru această minunată ocazie de a arăta celelaltor naţiuni cine de fapt suntem: un popor cu talente la fiecare pas. Nici nu ştii unde poţi găsi o vedetă.

30 minute

Ook. Am jumătate de oră la dispoziţie să scriu un articol, pentru că la 22:30 e stingerea. Statul ne deconectează de la alimentarea cu energie electrică şi va trebui să stau cu lumânarea la PC din cauza dorinţei arzătoare a guvernului de a economisi ceva.
Aha. De fapt la 22:30 trebuie să cedez locul altui doritor prijejul de a naviga pe internet şi a chat-ui.
Iată. M-am holbat la monitor 10 minute şi e deja 22:14...
Oo! 22:15!
Apropo de guvern... Vai de ţărişoara noastră. Vai de politica, societatea, şomerii, drumurile, sistemul de învăţământ, politicienii, tehnicienii, inginerii, profesorii, medicii, elevii, bătrânii, tinerii, analfabeţii şi proştii din păcătoasa noastră ţărişoară cu fără nici un fel de posibilitate de existenţă a vreo unui "viitor apropiat" cât de cât favorabil sau cel puţin BUN.
Baliverne.
Oho, deja 22:20.
22:21.
Să vă spun cinstit, acest articol îl scriu de dragul lui Andrei, deoarece mă intreabă zilnic de ceva timp încoace (22:22) dacă "nu scrii articol azi?". Bietul de el e îneacă într-o băltoacă cu rutină. Ce s-ar face el fără mine? :)
Auzi, mă?? Pentru tine scriu!!!
Aşaaa. 22:24.
Încă 6 minute.
...*holbare la monitor*...
22:28
Ok. Ajunge pe azi. Mai scriu şi mâine.

2012

Nuuu-nuuu! Nu presupusul sfârşit al lumii, ci filmul "2012", released in 2009, regizat de Roland Emmerich, realizarea căruia a costat un sfert de miliard de dolari.
[pentru citi mai departe şi a putea întelege informaţia din articol trebuie să vizionezi filmul 2012 mai întâi]
Ok. Având în vedere cât e de faimos regizorul, pentru încasările de la "Independence Day" şi succesul filmului "Day After Tomorrow", "2012" ar trebui să fie la fel de bun.
Chiar e bun. Da' mai mult decât bun nu este.
Da, efectele speciale auditive şi vizuale de milioane de dolari întradevăr sunt... convingătoare.
Da, subiectul filmului e unul actual şi ideea e clar care-i: urmează un cataclism global pe data de 21.12.2012 şi lumea nu are ce face ca să-l oprească.
Însă sunt nişte detalii care pur şi simplu fac filmul puţin cam neverosimil având în vedere graviditatea catastrofei din film.
Ca să poţi supravieţui anului 2012 nu trebuie decât să ştii cum să pilotezi un avion, pentru a nu sta pe pământul care ţi se surpă sub picioare. Ce grozav, nu? Cel puţin aşa s-au salvat protagoniştii.
Deştepţii ăia care au construit arcele, evident trebuiau să ia şi nişte animale la bord, în caz că scapă toată populaţia care a reuşit să se îmbarce se instalează altundeva după ce totul se termina, nu? Păi, de ce să colecteze vaci, porci sau oi (care pot asigura oamenii cu hrană şi îmbrăcăminte), mai bine salvează girafe şi rinoceri, pe care mai apoi să le întorci Africii, o parte a lumii care oricum nu a fost înecată.
Se presupune că ar fi trebuit să fie şi un sfârşit al lumii. Eu nu am văzut decât cum se ineacă o parte din teritoriul Americii de Nord (California) şi cum 150 de mii de oameni se salvează in arcele construite de guvernul american în colaborare cu China şi Rusia, apoi după vreo lună de plutit pe ocean, cei 150,000 de salvaţi (accentuez, aştia sunt unicii care s-au salvat) merg în Africa, pe data de 27.01.0001. Concluziile sunt: restul populaţiei de pe glob a murit; sfârşitul lumii nu e de fapt sfârşitul lumii, pentru că lumea de fapt nu s-a sfârşit de tot, pur şi simplu a murit 99% din populaţia globului şi câteva bucăţi din unele continente s-au înecat; cel mai înalt punct de pe glob deja se va găsi în Africa, deoarece continentul african s-a ridicat, iar celelalte s-au coborât faţă de nivelul mării.

Apropo... Ce au făcut între timp norocoşii salvaţi timp o lună cât au plutit pe oceane cu arcele alea?
De ce Europa nu prea se implică?
De ce nu arată ce se întâmplă la poluri?
Adică cei care au reuşit să se îmbarce, ura pentru ei, dar ceilalţi care se împiedică şi mor pe drum, ce?
Da' cui îi pasă?! Important e ca protagoniştii să aterizeze din întâmplare în China, ca apoi în ultimul moment să urce şi ei în una din arce.
Şi de ce nu prea arată ce se întâmplă cu restul lumii în timp ce ăia 150,000 se salvează?
...

Palavre Muziceşti

Cui nu-i place muzica?
Ok. Întrebare retorică. Evident, tuturor.
Există o sumedenie de genuri de muzică:
A Capela, Acid, Acid Jazz, Alternative, AlternRock, Ambient, Avantgarde, Ballad, Bass, Bebob, Black Metal, Blues, Cabaret, Celtic, Chanson, Chorus, Christian Rap, Classic Rock, Classical Club, Country, Cult, Dance, Dance Hall, Darkwave, Death, Metal, Deathcore, Disco, Doom, Downtempo, Dream, Drum&Bass, Electronic, Emo, Emocore, Ethnic, Euro-House, Euro-Techno, Eurodance, Fast Fusion, Folk, Folk-Rock, Folklore, Freestyle, Funk Fusion, Gospel, Gothic, Gothic Rock, Grindcore, Grunge, Hardcore, Hard Rock, Hip-Hop, Industrial, Instrumental, Instrumental Pop, Instrumental Rock, Jazz, Metal, Metalcore, Mathcore, Minimal, Musical, Folk, New Age, New Wave, Oldies, Opera, Polka, Pop, Pop-Folk, Pop/Funk, Post-Hardcore, Power Ballad, Progressive Rock, Psychedelic Rock, Punk, Punk Rock, R&B, Rap, Rave, Reggae, Retro, Rock, Rock & Roll, Samba, Satire, Screamo, Slow Rock, Soul, Southern Rock, Space, Swing, Symphonic Rock, Symphony Tango, Techno, Techno-Industrial, Thrash, Trance, Tribal, Trip-Hop, Vocal, Heavy Metal, Power, Metal şi altele...
[nu pot să cred că am stat mai mult jumătate de oră cu nasu' în monitor numai pentru a întocmi lista aceasta]
Fiecăruia îi place un gen sau mai multe şi multe persoane au gusturi comune în privinţa muzicii. Eu nu găsesc pe nimeni căruia să-i placă aceeaşi muzică ca şi mie... (cacafonie, ştiu)
Mă, serios! Probabil mă plâng.. Însă chiar aşa e.. xD
Nu e vorba că-mi place ceva gen New Age sau Rave, de care foarte puţini ascultă.
Eu ascult... din toate câte puţin, la fel ca majoritatea adolescenţilor.
Vreau să spun că anume cântecele....

Ba nu vreau sa spun nimic. Am aiurit destul.
Lista cu genurile contează. =)
Restul nu-i nimic decât lack of inspiration.

P. S. Cine naiba o votează atâta pe Beyonce în sondajul ăla!?

Thanks to: TorrentsMd (furnizor listă genuri de muzică).

Despre Gabi

Gabriel a văzut că am scris despre Andrei şi e gelos. Mă roagă deja de câteva zile să scriu ceva şi despre el...
Un ins foarte, dar FOARTE modest.
Gabi din România, mai exact, din Moldova de peste Prut.
E un tip obsedat de YouTube şi de mini-videoclipurile patriotice, anti-comuniste sau care au vreo legătură cu Basarabia.
Îi place să cânte când nu e tatăl său acasă. Cel mai bine îi reuşeşte să cânte Jingle Bells =). Accentul lui englezesc e fain.
Nu ştie limba rusă şi mă roagă pe mine să-i traduc. Mă, Gabi, mă, pentru ce naiba ţi-ai mai făcut atunci account pe odnoklassniki dacă nu înţelegi nimic oricum?!
Acest articol va fi o surpriză pentru el. Sunt sigură că îmi va mulţumi! =D
-to be continued-

Thanks to: Gabriel (protagonist insistent).

Despre Andrei

Ook. Ţi-am promis că scriu despre tine cândva.. Iată a venit momentul.
Nu am de gând să te flatez cu complimente. =)
Spun franc tot ce am de spus.
Tu să-mi mulţumeşti că nu am pus aici poza aia cu tine în costum si cămaşă roză.. xD
Trecem la subiect. Andrei este un prieten semi-virtual de-al meu. Spun semi-vitrual, deoarece comunicăm numai pe internet, însă l-am cunoscut şi în realitate. Este aceeaşi zodie ca şi mine, deci vorbeste mult (pe internet cel puţin).
Când discută, încearcă să fie cât de convingător poate când vrea să-şi susţină o idee, iar când vede că nu-i mai merge, cedează. Te ia cu zăhărelul, apoi neavând încotro, cedezi şi tu.
Încearcă să facă pe deşteptu uneori, iar eu îl prind la cuvânt.
Iată ce părere are el despre faptul că am decis să postez un articol dedicat în totalitate lui.

Marilyn Monroe (17:25) :
Eu scriu articol despre tiinee.. :P
Andrei Filipenco (17:25) :
Nu trebuie
Marilyn Monroe (17:25) :
De ce nu?
Andrei Filipenco (17:25) :
Da' de ce da??
Marilyn Monroe (17:26) :
Pai, nu mai crezut ca il voi scrie) ai crezut ca glumeam! iata iti dovedesc contrariul :P
Andrei Filipenco (17:26) :
...

Asta e, dragă Andrei. Sper că nu te vei supăra prea tare pe mine.
-to be continued-

Thanks to: Andrei (protagonist)

Antract

[ republicată mai târziu ]
vezi Octombrie 2010. 

Thanks to: Myself

Twilight

[text deleted]

Dear Lonely Heart..

...găsit o foiţă în cameră...
"Dear Heart, stop fucking things up!
                            Sincerely, Brain."
***
Pleacă. Pur si simplu pleacă!
Absoluta majoritate a prietenilor mei pleacă undeva în vacanţa de iarnă. Eu rămân acăsică, singurică, plictisită şi părăsită.
Exagerez(?).
Deh, ce să-i faci?
Bine că au unde pleca! Bravo lor!
...
EL tocmai mi-a comunicat că sunt cam pesimistă azi. Îi dau dreptate.
- Haaai laasă.. îmi zice el cinic.
- Care-i problema ta?
- Nu e bine să fii pesimistă!
- Ei nu mai spune...
- Vorbesc serios! Ieri ti-ai făcut blogul, şi până acum n-ai scris nici un articol interesant, atractiv.. Cum vrei să-l viziteze lumea dacă nu scrii nimic?
- Nu am despre ce scrie!
- Aceasta nu-i scuză! Du-te şi caută-ţi subiecte atunci!
- Unde??!
- ...
***
Vasăzică am fost în căutare de subiecte.
Nu am găsit.
Deseară EL mă va mustra din nou.

Thanks to: Nobody.

Trei Ore

Trei ore (cu aproximaţie)... Atât mi-a luat să-mi fac blogul.
~1 oră- titlul.
~1 oră- URL-ul.
~55 minute- finishing touch, care include alegerea culorilor, descrierii, font-ului.. etc.
~4 minute 58 secunde- o porţie de home-made pudding (yummy).
~2 secunde- "Save all changes".
Iat`aşa.
.......................................................
Off. Unde-i inspiraţia mea?
.......................................................
Oricum, welcome mie in lumea blogging-ului!
[...Am menţionat că e primul meu blog?]

Thanks to: Natari (fata cu ideea)
Andrei (susţinător de cauză).