31 December 2010

Bilanţul Anului 2010

 Acum, când se consumă ultimele ore ale anului 2010, vreau să vă mărturisesc că ...nu sunt deloc entuziasmată. dar sunt surprinzător de optimistă!
Dar să mă îmbăt nu mai am chef deja.
Ei, nu contează. Dă să fac un bilanţ al anului, să-mi amintesc tot prin ce am trecut în ultimele 365 de zile, şi să risc să-l numesc "nu chiar cel mai bun" an din viaţa mea... Dar, să rămânem optimişti, că, ce să mai... deja se termină! Şi urmează numai bine!
  •  încă înainte să înceapă 2010, pe la sfârşitul lui decembrie mi-a fost asasinat aparatul de fotografiat. semne bune anul are..
  • chiar la începutul anului, pe 2 ianuarie am deschis acest blog, primul meu blog. apropo, pe 2, când voi aniversa un an de existenţă a Virtual Home Sweet Home, organizez un offline. Vom fi prezenţi eu, cu mine şi cu Diana Dobranszki. Uraaa!
  • toată iarna m-am răfuit cu cei ce mi-au stricat aparatul de fotografiat, fără rezultat.
  • în februarie mi-am dat seama prima dată cu adevărat ce înseamnă sărbătoare "cu clasa". B-day la Booz. ou mai gaad... 
  • în martie mi-a murit papagalul.
  • în martie, mai târziu, mi-am luat altul.
  • pretestarea la mate am dat-o pe 4. 
  • ziua de naştere mi-am sărbătorit-o la ţară, deoarece a coincis cu Paştele Blajinilor.
  • câreva luni de pregătire intensă pentru examene şi-au spus cuvântul. copiala a mers impecabil.
  • mai, final de an şcolar, final de gimnaziu. hm, ar trebui să simt ceva diferit?
  • examenele. atâta forfotă, şi, pentru ce? pur şi simplu nişte teste .. pentru care se dau 2 ore în loc de 45 de minute.
  • început de vară... my BFF a plecat în Italy. navsegda.
  • iunie şi iulie nici nu le mai ţin minte.
  • august - cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat tot anul. călătoria în Ro.. 2 săptămâni de Rai. o zi mai bună decât alta - un etaj întreg doar pentru mine, bani la îndemână, vreme ideală. am profitat din plin de libertate, de plimbări zilnice, distracţie, fără să fiu bătută la cap cu cine plec sau la cât revin... părinţii seara pe la 6 deja erau obosiţi (de aerul de munte chipurile), şi nici nu se mai deranjau să se intereseze ce mai fac şi eu. perfect!
  • sfârşitul de august - o mie de conflicte, cu my BFF revenită în Moldova pentru două săptămâni, până urma să li se înceapă şcoala în Ita, plecată din oraş... certuri, trădări, iubiţi furaţi, baliverne o mie. Revine pe 31 în Chişinău, iar pe 2 septembrie pleacă înapoi. nu am petrecut decât o zi împreună. mărog, 4-5 ore.
  • un nou an şcolar. a trecut pe nesimţite apropo. nu-i prea greu într-a 10-a. din nou, multă agitaţie, prea multă agitaţie referitoare la importanţa notelor, la învăţătură, liceu, bac, teze, bla bla bla. aşa-i de când e lumea şi pământul... 
  • octombrie, noiembrie, decembrie - zbucium, agitaţii, neînţelegeri, supărări... acum, la final, apele par să se mai liniştească, în sfârşit.
  • de trei ori am vrut să-mi închid blogul anul acesta. vedem ce ne aduce anul viitor! 
  • ....nu degeaba ziceam eu pe la mijlocul verii: O dată cu ninsoarea şi frigul se va aşterne şi liniştea mea. Aşa a şi fost. În sfârşit e linişte... şi îmi pare bine. Nu am nevoie de nimic, nu depind de nimeni, nimeni nu depinde de mine. Sunt... mulţumită... şi privesc cu încredere şi optimism spre viitor.
Am vorbit la general, nu am vrut să concretizez nici un eveniment şi nici o persoană.
Un an de criză, de bucurii, de tristeţi, de întâmlpări fericite şi mai puţin fericite, de pierderi şi câştiguri, în sfârşit, se finalizează. Vă doresc un an nou plin de realizări!  Iar mie îmi doresc postări inspirate. Sănătate, fericire, şi cum mai zice moldovanu, să vi se împlinască toate dorinţele.

LA MULŢI ANI MIE! (mie în primul rând, evident)
LA MULŢI ANI VOUĂ! (hai, şi vouă tot)
LA MULŢI ANI NOUĂ!  (nu, nouă, ca un Eu colectiv, nu.. eu sunt aici şi voi acolo. separat e mai bine)
LA MULŢI ANI TUTUROR!

27 December 2010

Memento mori

Hai să jucăm!
Să presupunem că mâine ar fi sfârşitul lumii .. of doamne, ce banal sună.
Ei, da dă-o-ncolo de treabă. Fie şi banal!
Să presupunem că mâine e ultima zi din viaţa ta, ultima zi din viaţa întregii omeniri. Nu-i neapărat să se termine cu un cataclism sau cu o catastrofă, cum ne-o învăţat Biblia, mayaşii, Nostradamus şi Vanga. Pur şi simplu... se termină.
Dar hai facem aşa, presupunem că nu ştie toată lumea despre asta, că ar fi panică şi te-ar dezorienta. Ştiu foarte puţini oameni, şi aceia nu vorbesc între ei, pentru că fiecare crede că el e unicul ce ştie şi oricum nu are cu cine discuta asta...
Tu nu ştii cine mai ştie despre ce urmează să aibă loc. Nu poţi spune nimănui, că, hai să fim sinceri, încă nu-i nici măcar 2012, cine te-ar crede?
Şi chiar dacă te-ar crede? Ce ai schimba dacă ai spune cuiva? Aţi fugi împreună la NASA să zburaţi de pe Pământ?
Repet, nu e nici un cataclism, pur şi simplu se sfârşeşte lumea... eu una concep acest sfârşit ca pe un întuneric ce într-o secundă de învăluie şi se termină totul, liniştit, calm, fără să simţi nimic.
Deci, ce ai face Tu?
Eu personal, cred că mai întâi m-aş speria, apoi m-aş întrista şi aş plânge, cu gândul la toţi apropiaţii mei, nu ştiu de ce... apoi, cu câteva ore înainte de final, mi-aş lua ciocolată, telefonul, şi m-aş ascunde în dulap cu motanul în braţe. Motanul m-ar linişti, ciocolata m-ar consola, şi aş suna şi aş face confesiuni pe telefon, că nu mai am timp să-i văd în faţă. Oricum, mi-i prea frică, dacă se termină totul, măcar să nu fiu în câmp deschis, măcar să fiu în casă, în dulap, mâncând ciocolată şi vorbind la telefon, cu pisicul în braţe...
Cam bizară şi egoistă decizia mea, dar sinceră.

TU ce ai face?

26 December 2010

Necotidianul [3]

 Diario attraverso il fumo (o polvere?):
  • Chişinăul are o elită de tinerei nu mai mari de 18 ani, liceeni, fiţoşi, care frecventează regulat localurile scumpe din oraş. Cine a zis că suntem săraci?
  • La noi chipurile nu ai unde ieşi. Cine a zis că nu ai unde? Bani să fie!
  • Ţipă lumea în gura mare că localurile unde-şi pot permite să ia masa sunt.. staţi. NU sunt! N-au unde! Atunci de ce Andy's Pizza e mereu doldora de oameni?
  • Se revoltă cetăţenii că e murdar oraşul. Dar de ce arunci ţigara jos şi ambalajul de la bomboană alături de urnă?
  • Totuşi am ajuns şi la Passione... Am sărbătorit finalul de semestru şi a doua zi de Crăciun. La început - doar colegele. Apoi s-au mai alăturat trei prieteni, apoi nişte cunoştinţe comune, nişte cunoscuţi necunoscuţi.. la final.. wtf? de unde atâta lume la masa mesele noastre?
Bla, bla, bla...
Apropo de murdărie, un lucru nu înţeleg... s-a topit zăpada şi s-a dezvăluit glodul, ca de obicei. Stop! De unde glod? Iată, dârele infinite de glod uscat de la marginea carosabilului. De unde sunt?? Că nu e material antiderapant (nisip)! E glod pur, ţărnă amestecată cu alte gunoaie. Parcă avem asfalt.. de unde naiba a ajuns acolo mocirla aia? De ce se adună? De ce e atât de multă???
De ce şoferii idioţi de microbuse merg la 20 cm de trotuar, ca să-l răscolească (dacă e uscat) şi să-l stropească (dacă e prospecior) pe mine?

Prea mult fum şi praf. :) De aia aşa idei abstracte şi random. Hey, dar totuşi e Necotidian! Aici totul e permis.

24 December 2010

цём ♥ цём


Dar TU ...
vrei цём цём? :D













  

P.S. Merry Christmas!!! ♫

23 December 2010

Amintiri din copilărie

Când eram mică obişnuiam să-mi decorez de sărbători camera cu ploiţă, ghirlande, cu tot ce strălucea sau avea vreo legătură cu aceste evenimente. În special fulgi de hârtie pe care eu însumi îi făceam.
Îmi luam foile, foarfeca şi - la treabă! Mă entuziasmam teribil şi tăiam cu zecile, care mai pătrat, care mai rotund..
Azi nu ştiu ce mi-a venit de mi-am amintit şi am decis să mai încerc o dată.










Voilà! Mai frumos fulg în viaţa voastră n-aţi văzut. vă asigur!
Nu te tentează să faci şi tu unul? :)

























Doamne, sunt aşa un copil... :D
..and I like it!

21 December 2010

Insomnia. Mediaţii pitoreşti tematice

Simt...
Linişte apăsătoare şi un întuneric care mă înghite... Ceva nu e în ordine... cad... cad.... mă panichez... şi, brusc, mă trezesc. Brusc, dar calm, fără zmunciri.

M-am trezit. Nu simt pic de oboseală, nici confuzie. Ochii sunt larg deschişi, şi în întuneric se desluşeşte dulapul, biroul, plapuma aruncată deoparte. Îau plapuma, mă învelesc, închid ochii şi încerc să mă mint că mi-i somn. Dar nu, sunt perfect lucidă, şi nu îmi este somn.
Mă scol, nu suport să stau culcată, de parcă aş fi în miezul zilei şi aş avea mii de treburi de făcut. Nu vreau să stau locului, dar... ce să fac?
Mă aşez pe marginea patului. Obscuritatea asta mă predispune la meditaţii. Nu e bine când meditez prea mult, că încep s-o iau razna... dar, ce să fac altceva? E ora 3 A.M!
Îmi imaginez... caut subiect de dezbatere pentru creier, poate va obosi şi voi putea dormi normal. Mâine (de fapt deja azi, că e trecut de 12) e marţi, ce naiba! Zi de şcoală...

E soare, e frig, iar zăpada se topeşte cuminte. Lumina călduţă cuprinde fiecare colţişor al camerei, al sufletului, şi-l înmoaie. Linişte, armonie... doar soarele, cerul albăstrui deasupra pământului alb pătat.
Înafara globului de sticlă toţi se pregătesc pentru ceva, toţi aşteaptă ceva.
E acelaşi lucru, pentru care toţi se mişcă sincron, îngânînd ceva în unison, spre împlinirea lui. E ceva firesc, practic rutinar. Din fericire, după asta urmează obligatoriu ceva ce sparge gheaţa. Din păcate, tindem şi pe acest element benefic să-l tranformăm într-o specie nouă de rutină, care vine în contrazicere cu cea precedentă, care creează iluzia unui nou început, unui fapt special, dar, la urma urmei, tot rutină e şi aia.
Uite, deja degenerează în pesimisme! Spuneam eu că încep s-o iau razna dacă meditez prea mult. Mai ales în astfel de condiţii...
Dar, la urma urmei, sunt sărbători! Se reunesc familiile, că revin rudele şi prietenii de LA Italia; se fac salate şi cărnuri, se discută, se râde, se veseleşte! Cei certaţi se împacă! Cei necunoscuţi fac cunoştinţă! (mda, cât de bine se vede la ce oră gândesc toată treaba asta. aiurea, dar cu toate acestea, simt că gândesc limpede! să fiu iertată în orice caz)
După părerea mea, sărbătorile de iarnă sunt cele mai deosebite. Doar iarna simţi cu adevărat că, da, e sărbătoare, e odihnă, e vacanţă, e armonie în toate! Paştele nu.. deşi şi el e frumos şi special în felul său, Crăciunul şi Anul Nou sunt mai pitoreşti... Stai în casă la călduţ, printre ai tăi, afară viscoleşte, rutierele şi trolicurile nu circulă, lumea n-are încotro decât să stea pe loc.
Nu cum la Paşti, umbli bezmetic printre morminte să dai nu-ştiu-cui nu-ştiu-ce pomană de sufletului nu-ştiu-cărui defunct din partea nu-ştiu-cărei străbunici ce n-a putut veni la cimitir şi acum trebuie tu să dai şi pentru ea, că, deh, pentru ce mai sunt neamurile?
Iar dacă cade (ştiu, ştiu) primăvara devreme, atunci sau te plouă, sau stai şi îngheţi de-ţi vine şi ţie să intri în pământ!
Când mai poţi sta noaptea întreagă petrecând cu motiv întemeiat dacă nu la Anul Nou? Când mai ai ocazia să împodobeşti bradul şi să faci surprize celor dragi fără ca ei să facă feţe-feţe că "ce vdrug? vrei să mă şantajezi? cu ce scop ascuns îmi dai tu asta?", dacă nu de Crăciun?

Iubesc sărbătorile de iarnă, pentru că sunt cu desăvârşire ceva aparte, pentru copil şi pentru matur, pentru toţi, fiecare percepându-l în felul său, pentru ca, în final, chintesenţa să-i rămână aceeaşi - reuniune, iubire, armonie, familie, fericire...

E soare, e luminos, iar zăpada se topeşte cuminte...

17 December 2010

Bilanţul săptămânii, la microundă...

  Dacă tot se apropie Crăciunul şi Anul Nou, cele mai aşteptate sărbători ale anului (cu excepţia zilei tale de nastere) la care se poate de băut până dimineaţă din motive întemeiate, sau, mai bine zis, având un alibi perfect, chipurile ar trebui să postez şi eu ceva mai в тему...
  Astăzi Călin îmi zicea nu-ştiu-ce despre postări "călduţe"(adică de sărbători); eu mi-am imaginat un cuptor cu microunde...
  That's what I call simţirea spiritului magic al sărbătorilor de iarnă!
  Dar nu despre asta tre' să meargă vorba acum. Deci, bilanţul săptămânii:

Luni: Teza la biologie - FAIL.
Marţi: Hopa, de anunţă test-surpriză la geografie: proteste, proteste, polemică.. scandal.. acceptare, resemnare, scriere de test. A rezultat a fi unul extrem de uşor.
Miercuri: Teza la istorie, pentru care s-a zubrit probabil cel mai mult, pentru că profesorul e puţin ţicnit pasionat de obiectul pe care-l predă şi trebuie impresionat, că de nu, nu vezi 9 la semestru, nemaizicând de faptul că Dromichaetes nu l-a ucis pe Lysimachos pentru că avea o strategie impecabilă, precum fenicienii călătoreau pe Marea Mediterană, iar egipetnii scriau pe papirus dat fiind că grecii nu practicau agricultura din motiv că terenul lor era muntos şi democraţia ateniană este părintele democraţiei contemporane, deoarece spartanii împlineau majoratul la 30 de ani şi ..BAAAAAAA!!
Joi: nu ţin minte nimic de joi.
Vineri: Teza la chimie, 2 lecţii de fizică, apoi de educaţie fizică. Un apropo aşa, mai mult pentru mine... profesorul de educaţie fizică: să te ferească D-zeu de aşa oameni. Vulpoi profitor şi bârfitor! Chiar m-a scos din sărite azi când iarăşi a început să vorbească despre C. şi despre cum... de parcă el... şi de ce ar... of, nevermind.

  Acum, la ora 22:45, când dactilografiez (NU TAPEZ! PĂRUL SE TAPEAZĂ cu placa) aceste cuvinte, declar săptămâna de foc ÎNCHISĂ.
Începe numărătoarea inversă până la vacanţă!

 Şi cu această ocazie, mult-aşteptatul design tematic! ♥
promit şi postări tematice, în curând...

14 December 2010

Judecata corectă

Un bărbat e adus în fata judecătorului pentru că a omorât-o pe sotia lui.
- Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveti intentia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viată, trebuie sa ne expuneti motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, sotia mea era asa de proastă, încât nu am putut să mă controlez si a trebuit să o arunc de la balcon.
- Declaratia dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită, şi, dacă nu doriti ca juratii să vă condamne înainte să continuăm procesul, trebuie să aveti argumente cu adevărat plauzibile.
- Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, iar la parter locuieşte o familie de pitici. Părintii au 1 metru, iar copii, cel de 12 ani - 70 de cm şi cel de 14 ani are 90 de cm .
 În ziua respectivă i-am spus sotiei:
"- E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toti sunt aşa mici!
- Da, răspunde sotia, sunt o adevărată specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut să spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele şi de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeşte pigment.
- Îţi baţi joc? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ăla se numeste pergament.
- Cum poti, dragă, sa fii aşa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris."
- Domnule judecător, vă închipuiti ca mi-am înghitit cuvântul „fragment“, ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am aşezat bine. că apare soţia mea lângă mine cu o carte în mână şi îmi spune:
"- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor şi se numeste carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia şi citeste "Veranda de la Pompadur".
Iau cartea în mână si îi spun: “Draga mea, asta e o carte în limba franceză, "Marchiza de Pompadour", nu trebuie să interpretezi numele în română” .
"- Asta e bună dragă, îmi dai tu lectii de franceză, mie care am făcut meditatii cu un vector de la facultate !!
- Ăla nu se numeşte vector, se numeşte lector.
- Eşti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ăla a fost Hector şi era troian.
- Hector e unitate de măsură a suprafaței, blegule.
- Ăla e hectar, draga mea.
- Mă uimesti cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
- Ăla se numește nectar, spun eu oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai, eu ştiu sigur, că era si o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo.
- Nu se spune duo, se spune duet.
- Mă scoţi din sărite, cum dracu de eşti aşa de încuiat? Duet e când doi bărbati se bat cu săbiile!
- Ăla se numeste duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul."
- Domnule judecător, aveam "tunel" pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în fata ochilor și nu m-am mai putut stăpâni şi am aruncat-o pe geam.

Liniste în sală… judecătorul ia ciocănelul de pe masa, loveşte cu el puternic şi spune:
- Eşti liber, e clar că a fost un caz de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la "Hector".

10 December 2010

Necotidianul [2] Cinderella man, FTW!

Ante scriptum: "Necotidianul" devine o marcă oficială a blogului meu. Vezi prima parte pentru definiţii.

Cinderella man, cinderella man, cinderella man, cinderella maaan...
Cântec retardat, mi-a intrat în cap şi nu-l pot scoate!
Cinderella maan, cinderella maan, cinderella maan, cinderella maaan..
aaaah stop!!!
tre' să-mi distrag atenţia cumva!
aşa, dă să vorbim despre planuri...
Cinderella man, cinderell.. BAAAAAA!!!
aşaa, da, planuri, ţine minte cineva articolul "Planuri, planuri..."? nu? nici eu. na, aminteşte-ţi.
se întâmplă exact cum am prezis. mai exact - nu facem nimic.
ziua profului am ratat-o, halloweenu l-am ratat, urmează matineul de iarnă.
Cinderella maan.. :@ aaaarghh!
nu merge aşa, hai să vorbim despre vreme.
e oribil timpul de afară..
şi luni încep tezele, FML. Cinderella maaan...
îmi scrie cineva pe skype, hmm. e Leontina, nu-ştiu-ce scrie despre alungirea Cinderella maaan, cinderella maaan unghiilor, la un salon, "Nu-ştiu-cum Spa".. Cinderella maaan, cinderella.. FUCK!!
Vine vacanţa de iarnă, magia sărbătorilor din această perioadă a anului, dar eu pictez peisaje verzi, pe desktop am un wallpaper cu flori şi apus, afară e glod, cinderella maan, cinderella maaan.. papagalul cântă ca-n perioada împerecherii, adică primăvara, iar motanul năpârleşte ca vara. Unde-i atmosfera de sărbători, ah? Sper că Cinde-rella maaan, cinde-rella maaan, cinde-rella man e pe drum..
x(((((

Poftim, ascultaţi şi voi Cinderella man. E marca Eminem.
"Cinderella man, cinderella man, cinderella man, cinderella man...
fuck catching a lightnin
he struck it
screamed shut up and thunder,
flipped the world upside down and made it rain upward
cinderella man, cinderella man, cinderella man, cinderella man..."

Yep, definitely marca Eminem...

Post scriptum: Nu ştiu cum voi, dar eu, când aud Cinderella man, îmi închipui imaginea de mai sus. Sărbători fericite!

6 December 2010

Stereotipaje

Căutam pe Google inspiraţie pentru o pictură.
Bad idea...
Anyways, am scris la Google Images "summer". Mi-a apărut o varietate de imagini cu: câmpuri cu floarea soarelui, un apus, nişte verdeaţă, marea, nişte imagini publicitare cu vacanţe de vară, etc. Ei bine. În susul paginii, la "related searches": summer beach (plajă), summer wallpaper, summer nature, summer sunflowers (floarea-soarelui), summer sunset (apus), summer field (câmp).
Ok. Hai summer nature. Hop! Se încarcă imaginile. Veeeerde. Deci, exclusiv, arbori, câmpii veeerzi şi, pe alocuri, ceruri albastre de te dor ochii.
Ok, mai departe: summer field: apar numai imagini cu şesuri verzi, întinse şi pătate cu mii de floricele multicolore.
Biiine, următorul: summer sunset: doar apusuri de la mare, soare lipit de apă, soare jumate intrat în apă, soare deasupra apei, totul gaaalben si moaaale...
Daa, daaa.. natura în timpul verii e foaarte veeerde, câmpul văratic are neapărat floricele, iar apusurile sunt galbene.

Ideea e că ni s-au format nişte stereotipuri în masă, nişte asociaţii automatizate de-a lungul timpului. Nu că ar fi ceva rău, e doar o constatare.
Dar, ce, nu există locuri în natură care sunt mai puţin verzi pe timpul verii?
Pustiurile, savanele? Lunci şi lacuri, mlaştini, râuri, delte! De ce arbori plicticoşi?!
Sau apusurile... ce apusuri frumoase poţi vedea în munţi, în deşert, la un canion...

V-aţi gândit vreodată de ce e aşa, voi, capete pătrate ce încurcaţi jungla cu pădurile tropicale din motiv că singura voastră sursă de informare au fost desenele animate cu Maugli şi Tarzan?
Fericiţi cei ce au propriile lor asociaţii şi nu gândesc plat.

Eu una mă consider deosebită, deoarece asociez "summer nature" cu o dumbravă înflorată în care vieţuiesc în pace urşi şi căprioare, iar apusul meu e în savană, nu la mare. :> Originala de mine...

3 December 2010

În Chisinău ninge noroi, nu fulgi de nea; zato avem brad..!


Iarna e anotimpul meu preferat. (Ce banal sună :D)
Ştiţi, tuturor copiilor le place iarna, pentru că le place zăpada, săniuşul, bulgării, albul, pufosul.
Într-un timp credeam că dacă voi creşte va înceta să-mi placă, dar se pare că nu m-am maturizat suficient. Dar nu a fost să fie. Bucuria aia frenetică la vederea zăpezii, în copilărie, a trecut într-o stare de mulţumire, liniştite, calm, pace, o încântare ascunsă, ce te face să zâmbeşti în sine fără să stii de ce...
E o bucurie pură, sinceră, poate greu de înţeles pentru unii.
Unde mi-i ninsoarea aia abundentă, îndelungată, de noapte, cu fulgi mari ce amortizează sunetele, ce creează o atmosferă paşnică, ce se aşează cu miile peste tărâmul ăsta al ciorilor şi-l fac mai plăcut privirii..??
Să sperăm că urmează să vină.

Dar ceea ce se tvareşte acum... Nooo waaaay...
Nu-mi place mie aşa ceva... în genere, nu cred că-i poate plăcea cuiva.
Umezeala, fleşcăiala asta, murdăria de pe trotuare, apa amestecată cu material antiderapant de pe străzi îţi taie tot cheful să-ţi părăseşti locuinţa.
Sau ieşi şi când vrei să traversezi dai de vre-un şafeor mai generos de te umple din cap până-n picioare de tot ce-i mai bun pe carosabil...
Iată de ce maldavenii nu poartă decât negru (mai ales în sezonul rece). Că dacă ieşi din casă alb / bej, revii maroniu (în cel mai bun caz).

Zilele trecute chipurile a nins. Pff.. A plouat cu gheaţă nisipoasă, nu a nins.
Zilele trecute a fost inaugurat bradul. Chirtoacă, ţine-l bine!
Zilele trecute am răcit.

Să sperăm că zilele următoare aduc ceva mai bun. :3

Edit 5 decembrie: au adus ceva mai bun totusi! :D yaaaay! 

29 November 2010

Untitled

Designu ăsta floral spălăcit e temporar, până găsesc ceva tematic, sau cel putin ceva mai reuşit.
Bloggeru e cam sărăcutz în template-uri de iarnă... :(

Mă gândeam trec la alt domain, că blogger are o mulţime de erori, sau dacă nu, măcar să exportez blogul la o nouă adresă, că m-a plictisit "sufletista"; dar ceva mă opreşte... nu-mi dau seama ce.
Nu e vorba de postări... şi chiar nu am nimic de pierdut...
Nu ştiu.

Voi, cei care rătăciţi pe bloguşoru meu, ce părere aveţi? Ce mă opreşte? =)
Şi ce să fac cu designu?
Dacă în acest moment eşti cu ochii aceste cuvinte, deja e prea târziu, ai citit prea mult ca să rămâi placid. Eşti obligat să laşi un comentariu.

Aide, mah, ce te costă?... :>

26 November 2010

Marş pi front, mândru soldate maldavan!

La începutul acestei luni peste tot se discuta mai în glumă, mai cu scepticism, prezicerea babei Vanga şi a lui Nostradamus. Faimoasa profeţie a celui de-al treilea război mondial de pe 11 noiembrie 2010... S-a vorbit cât s-a vorbit, apoi discuţiile s-au consumat. S-a uitat.

Pe 11, dimineaţă, s-a trezit, pe rând, în funcţie de fusele orare, toată populaţia globului. Nici un stres. Pe la amiază, la pauza de masă, dând întâmlător cu ochii peste vre-un calendar, le-a venit ceva în minte: o vagă amintire sufocată de grijile cotidiene şi rutinare... chipurile azi ar fi trebuit să se întâmple ceva... dar nu a fost să fie. Şi-au spus "ei, aşa şi-am ştiut că nu va fi nimic", şi şi-au văzut de treabă în continuare.

Pe 23 curent, dimineaţă, s-a trezit coreeanu (de sud) aterizând în mijlocu străzii, în pijama, lăţit pe asfalt, cu panică în jur.

Astăzi circulă ştiri gen "Conflictul din Coreea se poate transforma în Al Treilea Război Mondial".

Mâine ne iau bărbaţii pe front.

Un mic apropo, ca să vorbim la particular despre puterea noastră militară:

Aceşti Bărbaţi ne vor apăra. SEAL-şii şi Marines-ii noştri, pupa-i-ar mămica.
Pentru poligloţi şi erudiţi: S.E.A.L. şi The Marines sunt forţe militare americane extrem de bine-antrenate. I-aţi văzut prin filme cu siguranţă - muşchioşi, puternici, profesionişti, antrenaţi, fără scrupule - maşini de luptă.

Dar, să sperăm că totul va fi bine şi că nu vom avea poveşti şi ode post-contemporane măreţe despre eroi ale căror ultime cuvinte au fost "Hm, o bombă XK3000 UBKz AMER dezamorsată? Straniu. Dă să o iau s-o prezint sub-locotenentului."pentru a le recita nepoţilor şi strănepoţilor...

P.S. Nu cred în acest război. NU va fi aşa ceva. Nu vă faceţi griji, staţi la călduţ şi beţi ceai fierbinte!
...cât timp mai puteţi.... >:))

22 November 2010

Necotidianul

  • Moare muzica bună, mah.. :(
  • D'n'B! (drum and bass) Hm, nu credeam că-mi poate plăcea aşa mult))
  • Tre' să-mi reamenajez camera, că mă plictiseşte...
  • Beastly nu mai apare... :'( Un moment de reculegere, vă rog.
  • Harry Potter and the Deathly Hallows Part I SUCKS! Condoleanţe.
  • Crăciunelul cel roşu mi-a înflorit.
  • Aş avea nevoie de nişte boxe mai bune...
  • Aş avea nevoie de un HDD extern...
  • De ce nu ninge? Vreau să ningăăăă... am nevoie de ALB şi PUFOS! Nămeţi, gheţuş şi tone de material anti-derapant irosit din cauza fulgilor ce nu mai contenesc! Nu mai suport gri-ul ăsta închis şi posomorât! Frigul ăsta sec, copacii ăştia goi!.. Natura asta împietrită, moartă... Beah...
  • Diriginta noastră nouă parcă e comandant de cazarmă. E profă de chimie. Probleme la ora chimie, probleme la dirigenţie, probleme pe hol, probleme acasă, probleme în vis. I miss you, miss Fabian (fosta)... creativă, emotivă, naivă şi bunătăcioasă.
  • M-a plictisit acest design. New design soon! 
  • Hm, Ştii ce aş vrea ACUM? Vreau o veste bună... da una aşa, întradevăr.. BUNĂ. Care să mă uimească, să mă bucure, să mă facă să salt de bucurie, să mă motiveze, să mă facă să las tot răul în trecut şi să am doar alb în faţă! (adică o nouă pagină, un nou început mă xD Nu spitalul de nebuni) Să vină pe neprins de veste şi să fie incredibilă! 
Dar până atunci, nişte unt de arahide. :] Poate vestea va veni de la sine, iar HDD-ul mi-l va aduce Moş Crăciun.

Post scriptum: De ce "necotidian"? Nu există aşa cuvânt, ştiu. Dar pentru că nu are antonim cuvântul "cotidian", iar eu, prin titlu, intenţionam să spun că e un articol mai neobişnuit... Sunt doar nişte gânduri / observaţii ce... pluteau de ceva timp negăsindu-şi locul, care trebuiau să nu mai zboare aiurea prin minte, dar să nu fie uitate.

16 November 2010

Aşa cum numai noi putem

Treceam pe lângă salon, iar televizorul era conectat. Rula "În PROfunzime".
Pasat îi arunca lui Chirtoacă nişte replici tăioase, iar Lorena Bogza nu-şi mai găsea locul de fericire.
Am stat şi am privit puţin, până la publicitate, când s-a făcut ecranul violet şi o voce molcomă a început a îndruga ceva.
M-am ridicat din fotoliu şi intenţionam să ies din cameră, dar nu m-am putut abţine să mă întorc şi să ascult până la final acel spot publicitar Moldcell ce mi-a atras atentia prin cuvintele "copii cu dizabilităţi".
Pe youtube nu l-am găsit, probail pentru că este nou, dar am prins doar ceva de genul...
"copiii.. dar sunt şi copii cu dizabilităţi.. *desenul unei mâni de copil care se întinde către un glob de jucărie ce stă sus pe-o etajeră* ..ajutor.. *desenul altei mâni de matur care îl ia de pe raft şi i-l dă* conectare la Moldcell până la sfârşitul lui noiembrie.. donare.. *desene cu laptopuri pe harta Moldovei*.. copii... computere conectate la reţeaua de internet.. şi finalul, care m-a dat gata "noi ajutăm copii să crească mari şi deştepţi".. sau ceva de genu. Dar cuvintele "Mari şi deştepţi" precis erau.
Ok, deci... ce au copii cu dizabilităţi cu computerele conectate la net sau cum va influienţa aceasta creşterea lor? Adică găsesc ei nişte pui prăpădiţi de la ţară (adică cu "dizabilităţi") care vara umblă cu sapa în spate iar iarna îngheaţă pe cuptorul încălzit de scânduri putrezite şi lemn vechi, le dau compuri si conectare la net, iar ei vor creşte mari şi deştepţi? :)))))) Niiiiicee..
Adică n-au sistem de canalizare şi telefon, dar au Internet în schimb.
O să iasă hackeri din noi, mah.
Am râs amar în sine, şi am dat să ies, când colo... Altă reclamă autohtonă.
Apare una care vorbeşte despre alimentaţia sănătoasă, apoi despre cei care AU o alimentaţie sănătoasă, adică sportivii, adică ea, apoi despre importanţa acestei alimentaţii, apoi .."Consumaţi zilnic ciuperci Delmark!"
WTF? =)))))))) hai că .. înţeleg.. sfaturi, sfaturi.. ciuperci, ciuperci.. îndemnul "consumaţi".. dar.. ZILNIC? )))
..De ce? Păi logic, CĂ SUNT SĂNĂTOASE! :)))

...ne mai mirăm că străinii ne cred nişte ţărani-înfometaţi-hackeri-cu-dizabilităţi-mintale-telefoane-scumpe-şi-jeep-uri-parcate-în-faţa-blocului-pentru-că-nu-şi-permit-un-garaj-decent. :)

Me, I and Myself

Ante scriptum: Atenţie, e doar o mică descriere a defectelor caracterului meu polemic. (caracter polemic, există aşa ceva?) În orice caz, I'm not evil!

Oare este cineva care să nu se fi gândtit niciodata la "cum ar fi să aibă o soră/un frate geamăn"? (în caz că nu-l/-o avea deja)
..Sau şi mai bine, o clonă! Cineva exact ca tine, care să-ţi ghicească gândurile, care să te înţeleagă mereu, să-ţi fie alături în orice caz, să te susţină, să te cunoască la perfecţie, să te iubească necondiţionat pentru ceea ce eşti, pentru ceea ce de fapt ambii sunteţi...
Până la 10 ani îmi doream şi eu la nebunie să fi avut o soră, sau clonă (perfectă, până la cele mai mici detalii ale caracterului) de ce nu? Credeam că încă una ca mine ar fi făcut lumea mai frumoasă şi părinţii mai fericiţi...
Daaa' de unde??! Doamne fereşte să mai fi existat una ca mine!
Nu ne-am fi înţeles deloc. Iar în caz de intrarea în contradictoriu a unui nimic de-al meu cu orice nimic venit din partea ei (sau viceversa), ar fi declanşat al treilea război mondial. Eu aş fi urât-o pentru orgoliul şi aerele pe care mi s-ar fi părut că şi le dă. Iar ea la fel. M-aş fi certat mereu şi m-aş fi dus până în pânzele albe să-i dovedesc că nu are dreptate. Şi ea la fel. Am fi concurat nesfârşit; Eu, dacă sunt cu adevărat implicată şi ţin cu tot dinadinsul să înving, distrug concurenţa prin orice mijloace, cu sânge rece. Şi ea, evident, ar fi făcut la fel... Aş fi criticat-o pentru orice nimic şi aş fi încercat să fac orice numai să dovedesc că eu sunt mai bună. Iar ea la fel. Ar fi continuat la nesfârşit, având în vedere că nu cedez, respectiv, nici ea... Aş fi urât-o că m-ar confrunta cu aceeaşi abilitate şi aceleaşi manevre pe care le utilizez eu ca să-mi susţin cauzele! Aş fi urât-o că no pot învinge şi depăşi, deoarece ar fi fost la fel... Şi ea, la fel, m-ar fi urât...
Asta mai e şi pentru că eu nu-mi prea văd de obicei defectele, le văd pe ale celorlalţi mai întâi. În consecinţă, nu prea îmi pică bine critica. Închipuiţi-vă încă o "Eu", care, în loc să se uite la ea, să se lege de mine! (joc de cuvinte) C'est la guerre!
E un cerc vicios. E ca şarpele ăla care-şi înghite coada... Nu s-ar termina niciodată, doar dacă una din noi ar dispărea..
Se pare că... cu cât se aseamănă mai mult cu mine cel cu care am de a face, cu atât mai puţin mă înţeleg cu el. Evident, sunt şi excepţii.
Asta e.

IMPORTANT: Mă refer la caracterul meu îndrăcit şi impulsiv uneori, ca nu cumva să înţelegeţi greşit şi să par un căpcăun răutăcios care nu ştie decât să se certe cu cei ca el sau mai buni ca el...

Post scriptum: Dar staţi să-mi aflaţi calităţile... >:)

11 November 2010

Criză, frate!

Aseară, pe când frecam paginile parfumate ale unei reviste Oriflame (ştiţi voi, cu încheietura mâinii), am avut o revelaţie...
...CRIZĂ!
Hoo, nu săriţi!
Ştiu că deja de mai mult de un an încoace, toată lumea vorbeşte despre criză..
Ştiu că deja a rosti sau a auzi "criză" e ca şi cum ai spune sau auzi cuvântul "eu", sau "mall" (or în combinaţia "am fost la mol" şî mam cătăit cu liftu şî escalatoru")... Că, hai să fim sinceri, ce cuvinte utilizază maldavanu cel mai des, fie el de orice origine, din orice provincie (cu excepţia înjurăturilor)? Mai ales de când există MallDova...
Ştiu că lumea e sătulă şi deja îi este frică de acest cuvânt, şi încearcă să fie optimistă, să mai uite..
Dar deocamdată, să rămânem cu picioarele pe pământ şi mânuţele pe genunchi şi să mai ascultăm o opinie scurtă de tot despre crizişoară.

(apropo, dacă tot ne-am luat de vorbă, da' cum au făcut ăia de la PLDM, cu cel mai optimist slogan din istoria ţării "Moldova fără sărăcie!"... Bă, optimist ca optimist, da tu-ţi dai seama ce responsabilitate îţi asumi? Sau ei l-au ales doar că sună bine, fiind conştienţi că oricum toate sloganele sunt minciunoase... Oricum, ăştia dacă nu scapă Moldova de sărăcie, s-a dus imaginea lor. Da care imagine? Lor VIAŢA o să li se ducă... Practic şi-au pus ştreangul pe gât, pentru că toţi ştim că Moldova fără sărăcie e ca mâncarea fără sare. Maladeţ pentru curaj.. (: )

Dar să revenim la subiect... criză politică, criză economică, criză de timp, criză de băieţi...
Acum urmează opinia cea scurtă care v-am promis-o: (care de fapt nici nu-i opinie, doar o concluzie/reflecţie/"dare de seamă", adică mi-am dat seama de acel fapt acum)
Uite că toţi flutură în stinga şi în dreapta aceste cuvinte, sunt conştientă de prezenţa lor deja de mult timp, şi totuşi, abia acum le resimt... mai ales ultimele două enumerate.
N-am drept de vot, n-am bani, n-am timp, n-am băieţi. Resimt toate cele 4 crize.
Sper să le depăşesc cu succes.
Până atunci, vă invit să mai frecăm nişte pagini parfumate din reviste de cosmetică pitorească, ieftină, multă şi buuună.

10 November 2010

SerVICIILE Operatorilor Naţionali

Ştim cu toţii că tehnologiile informaţionale au un rol important în viaţa noastră de zi cu zi. Acum fără un PC conectat la internet e ca şi cum nu ai ce pune seara pe masa, de mîncare.
La fel ca şi tehnologiile informaţionale, telefonia mobilă în ultimii zece ani a cunoscut o dezvoltare grandioasă comparativ cu alte state în curs de dezvoltare. Pe piaţa autohtonă avem 3 operatori care prestează servicii mobile, Moldcell, Orange şi Unite. Fecare din ei au modalităţi diferite de a atrage clienţii, prin oferte avantajoase şi tarife mici la convorbiri.

Moldcell, spre exemplu, creează tarife avantajoase la Abonament, unde vorbim cu 0,25 lei/min în reţea, la o plată lunară de 10.80 MDL, Unite la fel atrage clienţii prin oferta telefoanelor 3G gratuite în schimbul unui telefon GSM vechi, cu un abonament lunar de 100 MDL, şi convorbiri 1 leu/min(in dependenta de planul tarifar ales). Lider pe piaţă se consideră Orange, care după cum cred majoritatea are cele mai avantajoase oferte, şi cele mai joase tarife, avînd o gamă întreagă de abonamente (Delfin, Pantera…etc) fiecare divizîndu-se în plăţi lunare diferite, care mai de care avantajoase sau mai putin avantajoase.
Dacă e să vorbim despre calitatea prestării serviciilor, atunci ficare operator se evidenţiază prin personalul calificat şi disciplinat, care oferă asistenţă clienţilor 24/24, însă acestea nu sunt valabile şi în cazul cînd în schimbul unui serviciu se cer bani.
În orice centru sau shop de telefonie mobilă prestarea serviciilor pentru: telefoane sau computer, setarea Internetului şi/sau configurarea Laptopului, sau transfer de conţinut mobil s-ar cuveni să fie oferite GRATUIT, mai ales întrun stat declarat proEuropean în curs de dezvoltare. Însă concurenţa şi dorinţa de a rămîne Lider pe piaţă dar şi foamea de bani îşi spun şi ele cuvîntul. Prestarea serviciilor nu este întotdeauna aşa cum ne-am dori noi, şi costul lor la fel, în centrele Orange , Moldcell sau Unite, le găsim răsfoind broşurile care fac cunoste serviciile fiecărui operator.
Ma jos afişez o cartincă uimitoare, unde am gasit nişte preţuri în schimbul unor Servicii Inteligente…
Număr cîteva:
Găsim aici : activarea şi dezactivarea serviciilor Bluetooth – variază între 20 MDL şi 40 MDL, sau cum să ne folosim de telefoane de ultima generaţie iPhone, Blackberry- 30 MDL, cum folosim Soft-ul pentru Internet, de exemplu (Firefox,Google Crome), trebuie sa scoatem din buzunar 100 MDL, transferul contactelor din agenda telefonică – tot la 100MDL se încadrează- BATJOCORITOR!!!
M-am bucurat cînd am găsit operatori care oferă astfel de servicii GRATUIT, printre ei se găseşte Moldcell şi Unite. Deci cine e mai bun, Orange, Moldcell sauUnite, răamîne să vedem? Multă lume e bolnavă după Orange, din simplu motiv că este predecesorul Voxtel-ui, care a ieşit primul pe piaţa mobilă, şi aşa a rămas în top, dar ar fi bine să ne mai uităm odată prin Meniu şi să verificăm contul lunar, să facem un calcul despre cît de fapt cheltuim, şi în final dacă are rsot de dat atîţia bani.
Finisez cu gîndul că lumea noastră moldavă este dusă în eroare prin diferite modalităţi, şi se scot din buzunar bani de fiecare dată cînd se ivesc ocazii. Sunt foarte indignată pe toţi cei care sunt indiferenţi, şi se lasă amăgiţi benevol, fără să încerce să schimbe ceva.
Nu cred că există cineva căruia nu i s-a cerut măcar odată să plătească pentru serviciile acordate de vreo companie, şi, fără nedumerire a achitat, pentru că aşa i s-a spus, dar de ce nu s-a întrebat de fapt pentru ce achită şi de ce nimeni nu s-a revoltat?
…sunt revoltată şi pe conducerea de vîrf, începînd cu Ministerul Tehnologiilor Informaţionale, apoi fiecare Companie în parte, dar şi pe personalul indulgent care se supune tuturor ordinelor. Bun, acum vă las să savuraţi din Serviciile Inteligente ale operatorului Orange, şi ale altor operatori care prestează servicii Inteligente.

(c) at curaj.net

Waaaaaaaaaaaaaaaaaaa, haideţi cu toţii la Moldcell!!!
Adică... de ce nu? Întradevăr Orange e mult prea scump... La cum vorbesc eu pe telefon şi la câte sms-uri scriu, nu e deloc convenabil) În curând voi da faliment.
Nu am curajul s-o fac deocamdată. Dar, cu timpul, dacă din ce în ce mai multe persoane vor decide să-şi schimbe operatorul, mă duc şi eu cu turma. :) Voi nu?

7 November 2010

Astăzi ne despărţim


superbă poezie, fiţi de acord..))

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pamântul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasma, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blana vargată.

Nimeni nu va şti ca suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...

Astăzi nu ne sărutăm, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pamântul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...

♥ o ador, deoarece e cea mai inedită şi optimistă poezie despre despărţire pe care o cunosc. nu întristează defel, şi totuşi vorbeşte adevăr...

p.s. autorul e Ştefan Augustin-Doinaş 

C'est la vie

Stăteam întinsă la soare, pe scări, în partea din faţă a casei mari, acolo pe unde, de obicei, nimeni nu prea trece. Astfel nu aveam să fiu deranjată. Era călduţ, dar adia un vânt răcoros, de noiembrie. Îl simţeam bine, că spatele îmi era gol, deoarece mi se ridicase puloverul când am ridicat braţele să le pun sub cap.
Cânta Nouvelle Vague.
Ce chic.
Şi ştiţi ce-ar mai fi fost chic? Să fi avut nişte ţigări elegante (ca să completez decorul şi atmosfera de film alb-negru, fără sunet, fără replici, dar cu o coloană sonoră cu o semnificaţie profundă (pentru mine cel puţin) ..deci cum spuneam, să fi avut nişte ţigări şi să trag elgant din ele... să învălui totul în fum...
...Dar, din păcate, nu fumez. Ar fi fost aşa pitoresc şi exact в точку pentru descrierea mea dramatică...
Aş fi vrut să mai scriu că se auzea foşnet de frunze, care ar fi dat un aer misterios şi elegant (slăbiciune pt eleganţă) întregului decor ...dar în nucul de la colţul casei nu mai era nici o singură frunză, ograda era măturată, iar raţele vecinilor nu mai tăceau. Şi cânta Nouvelle Vague.
Aş mai fi putut minţi că razele soarelui aveau o paloare deosebită şi că cerul senin, de un albastru deschis pur îţi dădea iluzia de spaţiu deschis, infinit ...însă soarele era plaid de tot, ascuns după nişte vată rară, culoarea cerului - stacojie, iar atmosfera - semi-închisă, călduţă, uscată, dar plăcută, elegantă, deoarece cânta Nouvelle Vague...

4 November 2010

#ERROR!# in your memory

Lapsus-ul: Importanţa informaţiei pe care urmai s-o împărtăşi este invers proporţională cu probabilitatea de a-ţi aminti ce ai vrut să spui.

1 November 2010

Cerneală [3]

 Atenţie, e posibil (chiar foarte) să nu-mi înţelegi scrijelitul.
Acesta este un articol exprompt, necizelat, gândit puţin. 
 Partea I şi partea a II-a sunt scrise mai îngrijit.

28 October 2010

Reminders

Să nu uit:
..să-mi cumpăr creioane 6B
..să-mi cumpăr atlas
..să anticipez lucrurile
..să postez un draft pentru care demult aştept momentul potrivit
..să port o discuţie pentru care demult aştept momentul potrivit
..să-mi aduc în ordine gândurile
..să-mi aduc în ordine cei 20 GB de fotografii din PC
..să văd expoziţia de la Brâncuşi
..să finisez alte 2 articole
..să hrănesc motanul
..să duc papagalul la veterinar
..să trec pe la SunCity când voi fi prin zonă
..s-o sun pe Alisa
..să nu mă entuziasmez prea mult
..să mă resemnez
..să verific dacă am în ordine toate documentele
..să-mi spăl penarul cel de pânză plin cu inscripţiile colegilor
..să mă informez
..să fiu mai atentă
..să anticipez lucrurile (nu strică să repet, poate de data asta nu uit)
..să îi amintesc mamei
..să-i fur ceva ce-mi aparţine
..să nu uit să recitesc când voi uita.

21 October 2010

Strada fără nume [3]

Există o stradă. (evident)
Există o stradă cunoscută.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii din Buiucanii Vechi.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii din Buiucanii Vechi; şi totuşi nimeni nu ştie.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii din Buiucanii Vechi; şi totuşi nimeni nu ştie numele acestei străzi.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii din Buiucanii Vechi; şi totuşi nimeni nu ştie numele acestei străzi, în pofida faptului că locuiesc în zonă.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii din Buiucanii Vechi; şi totuşi nimeni nu ştie numele acestei străzi, în pofida faptului că toţi locuiesc în zonă de mai bine de jumătate de deceniu.

În acest ultim episod: protagoniştii au scăpat cu viaţă din mâinile contrabandiştilor şi gura rechinilor, X cu Y s-au împăcat, copilul răpit a fost găsit, nunta lui Z şi K a fost superbă, personajul negativ îi înjură pe toţi din închisoare, iar regizorul declară exclusiv pentru WhoCaresTV "3000 tone de machiaj şi peste 20000 de replici siropoase nu s-au irosit degeaba!". Nu pierdeţi ult...

*se aude din culise: "Băăăăăăi, acum nu e prezentarea finalului telenovelei "Încă Una şi Mă Duc", e ultimul episod din "Strada Fără Nume"!!!"*

Oops. Cer scuze, m-am lăsat dusă de val.
Mais revenons à nos moutons. (n.r. În traducere - "Dar să revenim la berbecii noştri". În DEX - să revenim la subiect. Menţiunea e necesară ca să nu fiu dată în judecată, ca ultima dată când am utilizat-o doar în varianta tradusă şi au sărit toţi pe mine)
..aşa cum spuneam, acesta e ultimul episod. (din sezonul I)
Strada întradevăr nu are nume, aşa că eu i-am zis "Strada Mea". (Da, da, nu prea original, ştiu.)
E o nedreptate pentru bietul carosabil căruia încep să-i apară primele crăpături.
În schimb, când a veni timpul, când curriculumul de limbă română o va cere, când lumea o să umble fluturând eseuri făţarnice cu "Patria mea", eu voi fi originală! Voi prezenta compunerea "Strada Mea!", chiar cu riscul de a fi taxată pentru rebeliune şi nesupunere.

Un apropo; o idee-fulger:
"Strada mea e patria mea!"
..  sună a slogan comunist.. :)))) ..că numai ăia invocă partia patria oricând, oriunde şi oricui.

În fine, acesta e finalul primului sezon: "Strada fără nume: Patria.".
Următorul sezon încă este în proces de fermentare şi va fi lansat pe 21.12.2012.

THE END!!!

(Prima parte AICI
(A doua parte AICI

18 October 2010

Antract

Ante-scriptum: Am decis să-mi repostez opera, publicată prima dată pe 5 ianuarie, pare-mi-se. Aşa, să mă mai laud oleacă. Îmi era dor de ea...

Mi-am făcut o cafea, inodoră şi insipidă.
Nasul meu, umflat, e o conopidă.
Ochiul vânăt mă face să mă simt
Ca un dalmaţian captiv, în loc strâmt.

Cafea fără gust - apă fierbinte.
Gura stă să piardă încă un dinte.
Merg somnabulă, alene, spre baie.
Oglinda reflectă o „oiţă laie”...

Mă mişc încet şi precaut prin casă -
Analgezicele astea mă fac somnoroasă.
Ar trebui să ies la balcon să fumez,
Să-mi alin durerea tîmpă, să o calmez.

Fumez . Scântei mici cad pe pisica vecinului...
Nu mai suport să-i văd ochii stăpânului -
s-aud vocea-i acidă, în bătaie de joc:
- Aha, i s-a găsit fetei ac de cojoc!..

Văd adolescenţi trecînd pe stradă...
Îi privesc, mă examinează;
Ochii lor, batjocoritori, mă sfidează.
Cum întorc capul, se şuşotesc,
Apoi aruncă replici, mă hulesc...
Doar exteriorul îi pasionează:
- Ooo, ce vînătaie mişto! - se exaltează...

Cum, de unde – nu-i interesează...
(De parcă m-am cerut benevol, ca proştii ăia - la tatuat,
Să primesc lovituri crunte, chitite în cap...)

Iată-i, trec grăbiţi pe partea noastră de stradă...
Sper că nu-mi pregătesc, seara, vreo ambuscadă...
Sunt surprinsă de umoru-mi negru şi pufnesc;
Nu urmează revelaţia -
ameţesc....

Nu e nimic-
E un deja vu...

Ah, da! Cât o fi ora acu?

Ar trebui cel puţin să ascult ştirile -
nimic, simt doar indolenţă,
Căci iarăşi vorbesc... de violenţă.

„Shut down”. Ecran negru.
Nici o turbulenţă,
Somnolenţă...
Şi indiferenţă...

dap, atâta timp cât lucrez la ceva şi la final îmi place rezultatul - mă voi lăuda.

16 October 2010

11 October 2010

Paranoie şi Justificări

În general, fetele au imaginaţie bogată...
Şi în loc să şi-o utilizeze constructiv, preferă să-şi facă griji o mie, să exagereze, şi să fie paranoice.

(băi fetelor, ştiu că vă simţiţi cu musca pe căciulă, nu-mi săriţi în cap, că evident sunt şi excepţii. nu vă bag pe toate în aceeaşi oală.
Aşeaaaa :-> vă place? Deaa, înfoiaţi-vă în pene şi simţiţi-vă unice (da, înghesuiţi-vă, toate astea cu orgoliul rănit în cele 0.001 % de fete unice din lume) în timp ce eu le critic pe alea... (ce nici nu visează să fie ca voi) ...pe cele neghioabe, paranoice şi cu griji inutile)

Dar, să revenim la berbecii noştri. (sau poate oile..?)

V-aţi întrebat vreodată ce-şi poate imagina o fată când nu îi răspunde iubitul la telefon? Un subiect pe cât de banal, pe atât de clişeic!
De la momentul apelului până la momentul în care el îşi face apariţia, în mintea fetei se întocmeşte lista cu cele mai oribile învinuiri motive care împiedică comunicarea ("că co", da, da, ştiu):
1. precis e cu alta (atât de puţină încredere ai?)
2. intenţionat nu răspunde (cu siguranţă intenţionat stă şi priveşte cu răutate la ecranul telefonului pe care este afişat numele tău apelând)
3. e supărat (din naiba ştie ce cauză, deoarece nu s-a întâmplat nimic care să-l supere)
4. l-ai plictisit (de la atâta plictiseală nici să nu vrea să-ţi mai audă vocea?)
...În mare parte se cred ele ca fiind de vină pentru că el nu le răspunde. Foarte demn, fetelor...
Altele mai "cu minte" pot gândi că:
5. a avut un accident, bietul de el
6. a fost bătut şi zace pe undeva, bietul de el
7. l-au asaltat nişte hoţi, bietul de el
8. e ocupat până peste cap, evident, bietul de el

...când de fapt:
1. şi-a lăsat telefonul pe silent şi n-a auzit (lua-le-ar naiba de vibraţii)
2. nu era lângă telefon când a sunat, iar mai târziu nu a văzut apelul (tipic)
3. s-a descărcat telefonul (şi mai tipic)
4. şi-a a uitat pe undeva telefonul (pe la vre-un bar, pe sub pat, prin vreo geantă, printre hainele aruncate prin cameră)
5. a împrumutat cuiva telefonul pentru un sms şi a uitat complet că-l ceară înapoi (că cel care i l-a cerut nu-i prost să i-l returneze imediat, după doar un sms amărât trimis).

După 20 de apeluri în gol, sute de gânduri macabre şi planuri de despărţire, în sfârşit, răspunde...
- ALO!? HEY! De ce n-ai răspuns până acum?
- Ah, scuze te rog.. (voce lacrimo-tragică-cu-aer-de-hai-nu-mi-fă-o-scenă-de-isterică-acum).. era telefonul pe silent şi nu l-am auzit. (sau orice alt motiv logic enumerat mai sus).
După care ea se linişteşte imediat (sau aproape imediat, în dependenţă de intensitatea tonului lacrimogen) şi totul revine la normal. Happy End.
Iat-aşa!

P.S. Sunt şi cazuri excepţionale, evident, să vă intre în cap odată! Să nu trebuiască să repet de fiecare dată, la fel cum fiecare uploader de pe YouTube care încarcă un cântec trebuie de o mie de ori să scrie că e sub Copyright-ul unei companii şi că nu a furat drepturile de autor pentru ca să nu-i blocheze accountul şi să-i şteargă cântecul.

2 October 2010

Am învăţat/m-am convins...

...că taică-mio dansează excelent
...că eu nu l-am moştenit
...că italianu' lu' soră-mea e şi mai rău
...că moldovenii se duc la petreceri în principal de dragul mâcării bune, multe şi (aproape) gratuite
...că dacă fumezi în ploaie hainele nu vor mirosi a fum
...că nu e bine să amesteci şampanie cu cola şi vodka cu suc de mere
...că e mai bine să te ştie pe tine toată lumea şi tu - pe nimeni, decât viceversa
...că dacă nu bei, nu uvajeşti gazda

Şi tu ce ai învăţat de la ultima cumătrie/nuntă/aniversare la care ai fost?

22 September 2010

Mini-societatea adolescentină: partea II (edit)

Grupul Pitzi:
Pot fi confundate cu alea din grupul Fitze, sau, mai bine zis, ele singure se confundă. Dar, a se lua aminte, sunt 2 grupuri total diferite, elementul principal discernere fiind neuronii, care, de obicei, cam le lipseşte reprezentantelor grupului Pitzi. Grupul Stolul acesta este destul de cunoscut şi se face remarcat prin clişeele extrem de uşor de observat, întânite la tot pasul: haine/ accesorii/ telefoane/ machiaj/ încălţăminte (toc stiletto obligatoriu) rROoZzZ (intens preferabil) sau alte culori exagerate şi absurde, păr filat, super-îndreptat cu placa(în caz că e lung, dar de obicei este), tonalcă o tonă (de obicei cu 2-3 tonuri mai închisă decât culoarea tenului), machiaj lipsit de gust, exagerat, vulgar uneori. La fel ca fitzoasele, au bani de la: mami & tati, iubit, alte neamuri, munca la negru (ori roz). Îşi dau aere de vedetă. Cea mai tare reprezentantă - una în toată puterea cuvântului, idolul, modelul, regina Pitzi - Paris Hilton. Toate fotografiile sunt sau self-portraits, sau self-portraits în oglinda din baie, sau cu altă Pitzi umflată lângă ele. De obicei umblă câte două.
Dacă au surse de bani proprii, se combină cu aproape oricine care le iese în cale, dacă nu, se combină cu oricine care le iese în cale şi are resurse financiare.

Grupul Central Plaza:
Cuvânt înainte: Hai mai întâi să clarificăm nişte lucruri: deşi e adevărat că reprezentantele grupului acesta au ajuns aici din cauza resurselor financiare (lipsă), nu obiectez acest fapt, nu inculpez, nu mă amuz pe seama aceasta; critic doar prostia de care ele dau dovadă. E adevărat că la Piaţa Centrală se vând cele mai chineze şi ieftine lucruri, dar se vând şi haine stealth, care n-ar putea fi calificate drept procurate de acolo.

Reprezentantele acestui grup nu au cea mai mică idee de stil sau gust. În schimb, ştiu că există o chestie numită modă, termen zeificat printre ele, deşi sunt cu vreo 2-3 sezoane în urmă mereu. Poartă de obicei accesorii tigănoase, cum ar fi curele de dzermantin cu diamante din plastic şi catarame galbene aiurite aurite (ridicol de aurite); haine cu sclipici o tonă, în culori aprinse, şi care nu se potrivesc cu aboslut nimic din restul prichidului. Pantaloni skinny albastri închis care se decolorează obligatoriu după prima spălare. Frizură nikakaia. Machiaj corespunzător/tipic. Se fotografiază de obicei împingând pereţi sau pe lângă copaci/clădiri. Mutesc cu gopi paţani de-ai lor. Vorbesc vulgar, neliterar, cu rusizme (exagerat de multe), atât pentru că asta-i tot cât le permite vocabularul, cât şi pentru că le pare că asta le înălţează şi le face cool. Cel puţin 65% din populaţia de fete din RM aparţine acestui grup. Trist fapt.

Cu ajutoru lu D-zeu, va urma.

21 September 2010

Plângerea

 Holul da într-o cameră obscură plină de un fum înecăcios de ţigări ieftine. O lambă de masă ilumează un birou plin de hârţoage, iar la el, un chip urâcios trage cu nesaţ dintr-un trabuc ponosit. Ochii injectaţi îmi aruncă o privire plină de dispreţ.
- Aş vrea să depun o plângere împortiva unui cetăţean.
- Numele, sexul, domiciliul, cont bancar?
- C. D., masculin, Frankfurt, iar cont bancar nu are.
- Dar Dumneavoastră aveţi cont în bancă?
- Nu.
- La revedere.
- Cash?
- Păi de ce n-aţi zis asa de la început, dragă doamnă? Staţi jos. Cafea? Ceai? Apă? Whiskey?
- Nu, mersi.
- Bine. Aşaaa.. Care e plângerea?
- Un caz grav de indiferenţă şi anxietate manifestată intenţionat şi preponderent asupra mea.
- Mmm. Interesant. Însă nu prea avem ce face... ştiţi e muncă foarte multă...
- 450 $ pentru început.
- Nu, nu trebuie.. (smunceste banii între timp şi întinde un zâmbet larg pe faţă, care-i dezvăluie dinţii galbeni) Dar, ce generos din partea Dumneavoastră... Secţia de poliţie vă mulţumeşte, dragă doamnă. Să trecem la treburi serioase.
- Puteţi face ceva?
- Îi facem orice doriţi! Mandat de percheziţie? Arestare preventivă? Şi să ştiţi că avem o şi serie de sinucideri înscenate în caz că nu vă convine gama clasică de pedepse.
- Staaaaţi, mă! N-...
- Nu vă faceţi griji, ne ocupăm noi! Încă puţin sprijin financiar şi dacă doriţi vă facem primăriţă iar pe individ îl băgăm la scaunul electric cât aţi clipi!
- Mă-mă.. scuzaţi. La revedere.
- Dar...
Ies glonţ din cameră, prin hol, şi dau buzna afară.
Linişte.
Lumina rece a lunii îmi dă fiori. Ce-a fost în capul meu?!
Hai acasă.

19 September 2010

Mini-societatea adolescentină: partea I

Băi adolescenţa asta.. de-ai putea sări peste ea şi să treci deodată la maturitate...
Nu-mi pot găsi locul... De ce?

În societatea noastră păcătoasă se conturează mici "sub-societăţi" create de adolescenţi. (de fete în principal, că ele fac diferenţierea mai vizibilă)

Grupul Fitzelor:
Fetele doldora de bani, de obicei poartă accesorii nu prea colorate, "serioase" (mai puţin ai să întâlneşti în garderoba lor tricouri colorate şi cu scilipici). Poartă haine "mature", de firmă, la modă, nuanţe neutre, fără imprimeuri, fără sclipici o tonă. De obicei toate top-urile au mâinicile suflecate până la coate, ca să se vadă ceasul de pe mână, brăţara (metal preţios sau alt material, dar care se asortează cu haina). Poartă inele, vreo 3-4, dar nu fac abuz, pentru că, de obicei, au gusturi bune. Pot să combine şi haine care nu prea corespund cu stilul lor, dar o fac prea bine ca să observi tu că ceva sa schimbat. Jeacă de piele la ordinea zilei (mâinicile suflecate, evident), jeanşi skinny, tocuri, platformă sau balerini (dar nu din ăştia obişnuiţi, modelul simplu (bot rotund, sclipici imprimat) care a ieşit anul ăsta din modă îl evită, poartă doar dacă au ceva mai deosebit la formă sau materialul din care sunt confectionaţi, etc.) Umbă pe la petreceri, discoteci de prestigiu, localuri scumpe. Sunt hâtre, frumoase bine machiate. Nu umblă cu oricine - doar cu frumoşi şi bine-îmbrăcaţi.
Băieţii din acest grup de obicei au pe cineva care le alege cu gust hainele, pentru că ei mai rar au simţul modei, dar dacă se întâmplă să-l aibă, vor petrece la fel de mult timp pe la Mall la fel ca fetele, şi vor avea cel puţin un tricou roz în dulap. De obicei se combină doar cu fete din grupul lor.

Grupul Smartie-pants:
Fetele cu aer de inteligenţă, ochelari cu ramă colorată, converse, pantaloni skinny, fular la gât, accesorii colorare tone, ghiozdan sau geantă din material textil, nu prea poartă tocuri decât cu ocazii speciale. Preferă accesoriile unisex, participă la flash-moburi, se implică în proiecte, fac pe sociabilii, au aparate de fotografiat si pozează totul, stau pe facebook neapărat, încarcă 1000000 poze, toate absolut reuşite, de obicei au bani destui, şi sunt în pas cu moda - moda pentru ei. Fac pe modestele şi pe ruşinoasele uneori. Nu sunt frumoase, sunt super-simpatice şi plac tuturor, pentru că par mai deosebite. Se combină de obicei doar cu băieţi din grupul lor.

Astea sunt primele 2 grupuri. Mai urmează.
Poate-mi găsesc şi eu locul printre unul din ele între timp.

7 September 2010

New Design

Tocmai am terminat de pus la punct noul design.
Am mai adăugat nişte widget-uri şi rubrici noi, iar cu timpul intenţionez să le perfecţionez şi să mai cizelez.
Sper să vă placă.
3 de "ura" şi un pahar de şampanie pentru noua faţă!
Yaaaay! :)

28 August 2010

Dear Diary [3]

Jurnalul unui român plecat la muncă în Spania, la cules căpşuni (partea a treia)

Ziua 32: A trecut deja o lună şi nu am economisit nici măcar un singur peso! Viza expiră peste o lună iar eu nici măcar o vedere pentru cei de acasă n-am luat, darămite să le aduc bani şi cadouri. Ar trebui să-i cer un avans şefului. Mâine înainte să plecăm în câmp. Sper să nu mă refuze...
Ziua 33: -"Hola, şefu! (oo ce zâmbet a întins când m-a văzut! e de bine!) Auziţi... Poate îmi daţi şi mie puţini bani.. câţiva peso acolo.. dinero.. că... (hmmm mă priveşte cam straniu totuşi.. şi zâmbetu ăla nu se mai şterge...).. că.. ştiţi.. îmi trebuie.. familia..." -"Familia! Si, si! Claro! Para tu familia, y para ti! Especialmente para TI..." (ok, de ce accentuează asta?) Îmi dă banii. 2000 pesos! DOAMNE!! Sunt bogat! Haha! Îl îmbrăţişez de fericire. Şi şefu e extrem de fericit. Că a făcut o faptă bună , nu de alta...
Ziua 34: Culegem în linişte. Ca de obicei, colegii mei se şuşotesc. Deja m-am obişnuit. Gândul îmi stă numai la cei 2000 de pesos. Îmi iau bilet de avion cu ăştia, şi de rest cumpăr cadouri! La sfârşitul lunii îmi ridic salariul, astfeş voi avea destui bani şi ca să-mi rămână să le duc acasă alor mei.
Ziua 36: Colegii îl cam evită pe şefu de ceva timp. Probabil pentru că e gay. Eu nu văd nimic rău în asta! Mă împac chiar mai bine ca niciodată. E aşa bun cu mine... mereu îmi face invitaţii la el în camera de motel, să mă servească cu tequila. Îl refuz mereu, deoarece nu se cade... nu vreau să îmi intimidez colegii. Nu vreau să mă invidieze.
Ziua 37: Plouă. Zi liberă. Stau întins în pat (mărog, salteaua râncedă care stă direct pe parchetul putrezit) şi mă gândesc numai la banii mei. Refuz să cheltui un singur bănuţ. Poimâine seară trec pe la piaţa din orăşel să văd ce suvenire sunt.
Ziua 39: Am muncit pe rupte. Colegii s-au şuşotit mai mult decât de obicei, iar şefu e puţin indignat că îi refuz mereu invitaţiile. Pe la amiază, s-a apropiat şi mia spus încet "Vas a venir alguna ves, quieres o no quieres!". Conform dicţionarului, ceva de genu "vei, a veni, cândva, a vrea, a nu vrea". Idee nu am ce a vrut să zică.
Ziua 40: Zi liberă. Ies în orăşel spre seară. Mă rătăcesc. Cer indicaţii unui cerşetor cum să ies din văgăunile alea. Mi-a dat indicaţii, evident, nu gratis. Am rămas cu 1500 pesos şi un miros greu îmbibat în haine, dar cel puţin am ieşit la periferie. Lasă că revin mâine pentru suvenire, că deja s-a întunecat.
Merg pe drum şi mă ajunge o maşină din urmă. Sunt colegii mei! Ce bine!
Ies din maşină fără să spună o vorbă, unu din ei îmi vine în faţă, mă loveşte, mă doboară. Ceilalţi mă leagă, apoi îmi iau banii. Strig din răsputeri, să aflu ce vor de la mine, ce le-am făcut? Unu din ei "perdon, son ordenes del hefo". Ordinele şefului??? Simt o lovitură puternică în cap şi totul devine nergu.
Ziua 41: Mă trezesc în camera şefului legat de pat cu cătuşe roz şi pufoase...

-va urma-

26 August 2010

Planuri, planuri...

Tocmai mi-a venit o idee şi fiind că nu aveam foaie şi pix la îndemână, am deschis repede blogu ca să scriu aici până nu mi-a fugit ideea)).

Anul acesta sunt clasa a X-a, şi având în vedere că ultimii 5 ani de şcoală au fost extrem de plictisitori din cauza lipsei de iniţiativă a colegilor mei, vreau să-mi fac nişte planuri pentru acest an.
După cum deja se ştie, diriginta noastră ne-a părăsit. Nu se ştie încă cine ne va lua. De obicei ea era cea care ne mobiliza de sărbători, când trebuia să avem vreun număr pe scenă şi după vreo 3 zile de proteste, acceptam propunerile ei chiar dacă nu eram de acord cu ele, iar la final toţi erau mulţumiţi, deoarece îi făceam să râdă. Eram lăudaţi şi socotiţi ca fiind cei mai originali şi amuzanţi.
Anul acesta suntem pe cont propriu, deoarece alt diriginte ca ea nu va mai fi. Trebuie să ne organizăm singuri. Ajunge pălăvrăgeală şi explicaţii, să trec la subiect:

Prima sărbătoare a anului şcolar: ziua învăţătorului. Ăăăăă... NEXT. A doua: Halloween! Ok, deci anu ăsta tre' de făcut ceva interesant! Ce-am făcut în 2009 a fost absolut jenant.. sceneta cu dracula şi vrăjitoarele... cântecul lui Miley Cyrus- Fly On The Wall.. oribil. Anu ăsta ne vom deghiza neapărat, vom veni pregătiţi mai din timp, şi.. şi vom mai vedea. Următoarea sărbătoare... hmm.. ah, da! Alea de iarnă. Inventez eu ceva până atunci. Urmează Ziua Autoadministrării - lasă altcineva să-şi facă griji pentru aceasta. Valentine's Day, Dragobete, 1 Martie, April Fool's Day... hmmmm... De Valentine's aşteprăm bileţele de dragoste, de Dragobete la fel. 1 Martie nu-i important. April Fool's Day - o mare păcăleală pentru profi. Cam atât parcă... Doar dacă nu mai intervine ceva pe parcurs. La final, excursiile de la sfârşitu primăverii.... La ultimul sunet nu venim... şi.. asta e tot.
Da! Asa vom face! Va fi un an de neiutat!

Nota Bene: De recitit după ce vor trece sărbătorile şi de regretat că nu am îndeplinit tot ce am plănuit cu atâta entuziasm. 
Deja Vu.

25 August 2010

Calcule

barbat inteligent + femeie inteligenta = poveste de dragoste

barbat inteligent + femeie idioata = sarcina nedorita

barbat idiot + femeie inteligenta = aventura fara viitor

barbat idiot + femeie idioata = casatorie

patron inteligent + salariat inteligent = profit

patron inteligent + salariat idiot = productie

patron idiot + salariat inteligent = avansare

patron idiot + salariat idiot = ore suplimentare

vanzator inteligent + client inteligent = dialog

vanzator inteligent + client idiot = tzeapa

vanzator idiot + client inteligent = discount

vanzator idiot + client idiot = produse Microsoft

stapan inteligent + pisica intelligenta = afectiune

stapan inteligent + pisica idioata = smotoceala

stapan idiot + pisica intelligenta = zgarieturi

stapan idiot + pisica idioata = imparteala a patului

barbat frumos + femeie frumoasa = Sex

barbat frumos + femeie nasoala = idiotule!

barbat urat + femeie frumoasa = bani

barbat urat + femeie nasoala = disperare

barbat tanar + femeie tanara = Dragoste

barbat tanar + femeie in varsta = mama!

barbat in varsta + femeie tanara = bani

barbat in varsta + femeie in varsta = amicitie

barbat motivat + femeie motivata = insomnie a vecinilor

barbat motivat + femeie obosita = viol

barbat obosit + femeie motivata = frustrare

barbat obosit + femeie obosita = sforait + insomnie

job pasionant + viata de familie pasionanta = dificultati de planning + mare oboseala

job pasionant + viata de familie idioata = ore suplimentare

job cretin + viata de familie pasionanta = concedii medicale si fara plata

job cretin + viata de familie idioata = adultere si/sau Internet

femeie inteligenta + amanta inteligenta = viitor celibatar

femeie inteligenta + amanta idioata = amanta bomba!

femeie idioata + amanta inteligenta = divort la orizont

femeie idioata + amanta idioata = visul oricarui barbat

elev inteligent + profesor inteligent = pura teorie!

elev inteligent + profesor idiot = curs de paranormal

elev idiot + profesor inteligent = curs de matematici

elev idiot + profesor idiot = crudul adevar...

(c) at nush de unde.. în orice caz e copy-paste de undeva :) 

17 August 2010

America – ţara tuturor posibilităţilor!

Un avocat din SUA a cumparat o cutie de tigari, foarte rare si deosebit de scumpe. Pe urma le-a asigurat, printre altele si impotriva incendiului.
In decurs de o luna, fumand toate tigarile din cutie si fara sa fi facut nici macar prima plata pentru polita de asigurare, avocatul a solicitat companiei de asigurari sa fie despagubit, aratand ca tigarile au fost distruse intr-o serie de “mici focuri”.
Compania de asigurari a refuzat plata, invocand motivul evident si anume ca avocatul a fumat tigarile.
Avocatul a chemat in judecata compania de asigurari si A CASTIGAT.

Administrand probatoriul, judecatorul a fost de acord cu societatea de asigurari si anume ca cererea de despagubire era cel putin “neserioasa”. Totusi, judecatorul a retinut faptul ca avocatul detinea o polita de asigurare pentru tigari care garanta ca acestea erau asigurate inclusiv impotriva foculului, fara a defini ce este considerat a fi “foc acceptabil”, iar societatea de asigurari a fost obligata sa-l despagubeasca pe asigurat.
Decat sa treaca printr-un proces lung si costisitor, societatea de asigurare a acceptat sentinta si a platit 15.000 $ avocatului pentru pierderea tigarilor in “incendiu”.
ACUM URMEAZA FAZA TARE
Dupa ce avocatul si-a incasat cecul, compania de asigurari a cerut ca acesta sa fie arestat pentru 24 de cazuri de incendiere.
In urma propriei cereri de despagubire si a declaratiei de la procesul anterior (folosite acum impotriva lui), avocatul a fost condamnat pentru incendiere intentionata a bunurilor sale asigurate si a fost condamnat la 24 de luni de inchisoare si o amenda de 24.000$

Aceasta este o povestire adevarata si a castigat Locul I la concursul “Recent Criminal Lawyers Award Contest”


(с) at http://campot.net/

15 August 2010

Au fost odată...

Once upon a time...

Anul acesta, pe la începutul lui martie, ne-am trezit (adică eu şi colegii mei de clasă) că terminăm în curând a 9-a şi încă nu avem vinietă!
Probabil că în al doilea semestru eram extrem de preocupați de faptul că aveam examene în iunie.. Ne stătea gândul numai la asta. Nopțile nu le dormeam din cauza coșmarurilor cu note de 4 şi 3. (Eram într-atât de îngrijoraţi, încât cu o zi înainte de primu examen (2 iunie), seara, ardeau telefonaele şi răsunau conversaţii gen "Uăi, uăi, bl*a pi năt nu găsăsc nică! Caroce, şi trebu di repetat?? Cî am înţăles cî paliubomu până la 9 (ora) ministeru educaţiei no să publice examenu pi sait! Da el înşepi la 9.15! Bl*a nu dovdim ni*uia! Treb sî ne apucăm di repetat...". Astfel, în ajunul primului examen, caietele de mate erau răsfoite cu o viteză uluitoare, la fel şi cărţile de teste, manualele de matematică...)
Exact în zilele alea, profesoara de limbă rusă ne-a comunicat că ar fi găsit ea nişte fotografi care se ocupă cu aşa ceva. Săpătămâna viitoare urmau să vină să ne arate nişte modele de viniete, şi să alegem unul care ne-ar plăcea. Apoi, peste ceva timp, urmau să ne fotografieze.
Erau 2, ruşi, unu de vreo 35-40 ani, un bărbat masiv, păros, pe care băieţii l-au poreclit "bărbie", şi altul mai tinerel, slăbănog, un tip extrem de lunecos, care-şi dădea aere de om cu un deosebit simţ al umorului. Îl făcea pe sociabilul, vorbea cu noi toţi.
Când ne-au arătat modelele, le-am plătit avansul, 50 de lei, iar restul 100 ar fi trebuit să plătim după ce le primeam.
Aşa se face că pe la mijlocul lui martie, într-o zi, toţi am venit la şcoală aranjaţi, coafaţi, machiaţi şi bine-îmbrăcaţi. Fraza zilei: "Azi ne fotkanim pentru venetşi!".
Absolut toţi profesorii, cu excepţia a 2 dintre ei, au refuzat categoric să se fotografieze, oricât i-am fi rugat.
După ce, chipurile, ar fi venit de la altă photo-session, într-un final au sosit cu "aparatura"; s-au instalat şi apoi ne-au fotografiat, pe rând, pe fiecare dintre noi. După asta au urmat fotografiile în grup. Alea "dopolnitelinie". Prima era gratis, iar dacă mai voiai, trebuia să plăteşti câte 10 lei de foto.
După ce au terminat, urmau să vină peste o săptămână să fotografieze şi restul profesorilor (care trebuiau convinşi cumva să se lase pozaţi). Au venit, au mai fotografiat pe câţiva şi ne-au anunţat că pe la mijlocul lui aprilie vor fi gata vinietele.
Până aici, totul bine şi frumos.
Peste încă o săptămână (între timp, noi strânsesem banii deja) apare tipul păros şi ne întreabă dacă am strâns banii. Mai trebuiau încă vreo 3 elevi să dea. El insista să strângem cât mai repede (dubios...).
Până ce, nici o suspiciune. Ni se părea absolut normală toată treaba asta.
În următoarele zile, într-o joi, a revenit si a cerut banii. De ce? Nu au cu ce face vinietele şi le trebuie banii acum!
Vă închipuiţi, nici atunci nu am bănuit nimic, chiar nici unul din noi, nici diriginta!
Păi bine. Le-am dat banii. În total, erau 2500 lei.
El a plecat fericit, noi am rămas fericiţi şi nerăbdători să vedem vinietele cât mai curând.
Şi dus a fost...
S-a mai făcut a da telefoane ceva timp, se mai făcea că vine curând, ne spunea în fiecare zi că urmează să vină în ziua următoare...
Dragă cititorule, NOI NICI DUPĂ TOATE ASTEA TOT ÎNCĂ NU BĂNUIAM NIMIC!
Până într-o zi.... când nu ne-a mai răspuns la telefon. A urmat trezirea.
Fraza zilei: "A fugit cu banii!!!"
Daaa băă deştepţilor, a fugit! Firmă de contact ia-o de unde nu-i, telefoane de contact care sunt închise, nici măcar nume complete nu aveam! Na, ia şi îi caută acum...

Diriga s-a mai răfuit vreo lună cu poliţia locală; se părea că-l găsiseră într-o vreme, şi chiar arătase un exemplar cu vinieta noastră din câte am auzit. Dar atât a fost. S-au terminat examenele, colegii s-au împrăştiat care şi pe unde. Diriga a dispărut. Într-un fel, s-au liniştit apele.
Asta e tot ce ştiu...
Iată aşa :)

P.S. Şi cine ştie dacă noi am fost unicii păgubiţi, că se zvonea că şi pe la nişte universităţi a fost tot cu acelaşi scop. Câte 3000 de lei de la vreo 3 surse, a petrecut o vară pe cinste, şi i-au mai şi rămas rezerve pentru la anu! Cine ştie...

...and they lived happily ever after!

26 July 2010

..Aşa Tu [2]

...Şi ca să nu spuneţi că am calomniat lumea degeaba în prima parte a acestui articol, am adus dovezi.
Vizionare plăcută!
Mă căpitane, da' eşti fotogenic, nu glumă..
TU!? serios? WOW
Nu cum tu.. nu cum să-ţ zâc.. nu cum.. nu oleacă constipat arăţi.
Iară TU?
No comment, "putzuliki"...
"Sibki"?? nu-i destul că schimonosesc româna, acum şi rusa o stilizează, moldovan style.
Şi "masya" şi "kapffunik" şi "desertirkooo" şi "malyshkq" şi pe deasupra se mai şi "beffk" la infinit.

Luaţi exemplu şi să faceţi şi voi la fel, că doar e în trend!
Vivat scrisul colorat, abundent în emoticoane!
Şi ţineţi minte, cu cât mai indescifrabil este comentariul, cu atât este mai cool!


P.S. Mii de mulţumiri exponatelor. Cer scuze dacă am ofensat cumva pe cineva.

21 July 2010

Căprili la Vega-L

Am intrat astă-seară în supermarketul Vega-L pentru niște cumpărături.
Nu-mi place magazinul acesta. Năduful din interior destul de neplăcut (probabil li s-au stricat condiţionerele vara trecută), iar consultantele şi casieriţele (4 în total, din care una se face a aranja nu-ştiu-ce pe rafturi, una lucrează, iar celelalte 2 pălăvrăgesc în celălalt capăt al magazinului) sunt mereu placide şi mofturoase.
Prefer IMC-Market :D
Unde rămăsesem? ah, da. A trebuit să trec pe la Vega-L. După ce mi-am luat produsele, am plecat să plătesc.
La casă (unica funţionabilă din cele 3 existente) erau 4 persoane înaintea mea.
Primele două fete plăteau împreună. După ce au achitat, au pufnit într-un râs zgomotos, intimidând-o puțin pe casieriță, ea neștiind cauza răbufnirii lor. Au ieșit foarte amuzate, chicotind.
Următoarele două fete, (o brunetă vopsită cu faţa portocalie (tonalcă) şi o brunetă naturală în pantaloni super-extra-skinny) care aveau fiecare câte o plăcintă și o Viva roz, de grapefruit, nu s-au putut abţine, evident, să nu comenteze. După ce le-au aruncat câte o privire foarte, dar fffoaarte mirată, (din aia cu ochi de vacă şi sprâncenele vopsite în creion negru-cărbune cât se poate de ridicate) au glăsuit:
Fata1(privind-o semnificativ pe casieriță): Pfff, şi-i cu dânsîli?
Fata2(cu o expresie fals-dezgustată): Da, vnaturi, căpri blin.
Fata1(aprobând): Sălbaţişi...
A plătit fiecare pentru cumpărătura ei şi au ieşit bolmojind.

Oare care erau de fapt "căprili"?..

20 July 2010

Oh, the irony..

http://exposm.net/

11 July 2010

How Desperate..?

Cam cât de disperat, singur şi plictisit trebuie să fii ca într-o seară frumoasă de duminică, în toiul verii, singura ta distracție să fie plimbatul de unul singur printre blocuri de locuit, iar mai apoi, pe deasupra, să scrii despre asta pe blogul tău?
Păi, cam ca mine... :D

29 June 2010

Ne vedem la cinema!

OMFG!
Mâine e premiera la The Twilight Saga: Eclipse!!!!!
Woohoooo!!

































Cine merge? :D

16 June 2010

Dear Diary [2]

Jurnalul unui român plecat la muncă în Spania, la cules căpşuni (partea a doua)
Ziua 14: Astăzi se împlinesc 2 săptămâni de când am venit aici. Nu mi-e dor de casă. Totul e perfect, cu excepția faptului că nu am bani, iar colegii mă numesc "ţigan".
Ziua 16: Astăzi primesc primul salariu! Uraa!
Stăm în rând la şef. Încă 3, şi intru eu.
Am intrat. Şefu bolmojeşte ceva in spaniola. "Tu a mi me gustas..mucho.." Mă priveşte ciudat. Îmi înmânează 1000 pesos. WOW.
Ziua 17: O, Doamne! 1000 pesos!! Hahaa! Astăzi după serviciu mănânc la vreun restaurant!
Ziua 18: Am cheltuit ieri 800 pesos pe o supă de legume şi un pahar cu apă. Ce e de scump totul aici...
Ziua 20: O zi perfectă pentru cules. Şefu e plecat. Co-culegătorii fac băi de soare. Mă privesc şi se şuşotesc. Din nou.
Ziua 21: Plouă. Zi liberă. Explorez dicţionarul.
Ziua 22: Plouă torenţial. Co-culegătorii s-au adăpostit în căsuţa mea. Mi-au explicat de ce, dar nu am înţeles nimic. Al naibii dicţionar.
Ziua 24: Caniculă infernală. Unul din co-culegători s-a oferit să facem schimb de căsuţe, că la el sunt găuri în acoperiş, bate vântu şi e mai răcoare. Am acceptat.
Ziua 25: Plouă. Acum am înţeles ce-mi explicau co-culegătorii.
Ziua 30: Astăzi se împlineşte o lună de când am venit. Am sărbătorit. Am aflat între timp că Şefu e gay.

-va urma-

10 June 2010

Pepsi or Coke?

Astăzi, trecând pe la Fourchette (supermarket), m-a pus pe gânduri un lucru...
Trecând printre rafturile cu băuturi răcoritoare [carbogazoase/ necarbogazoase, cu coloranţi/ fără coloranţi, cu suc natural 0,03%/ fără suc natural 0,03% (de parca există şi suc nenatural), scumpe/ieftine etc.], după minute întregi de meditaţie, mi-am luat un Pepsi.
În timp ce mă îndreptam spre casă, să achit 9.70 lei, mi-a venit gându: "Care e diferenţa dintre o CocaCola şi un Pepsi?"
Înafară de faptu că CocaCola e puţin mai faimoasă şi mai scumpă cu 50 bani (cel puţin în Fourchette aşa e).. la gust nu este absolut nici o diferenţă!
Poate eu nu o sesizez?
La fel cum este CocaCola Light, este şi Pepsi Light. La fel cum este CocaCola cu lemon taste, este şi Pepsi cu lemon taste...

TU ce părere ai?
Coke sau Pepsi?
(mie una, mi-i absolut paralel.. care cade prima sub mână, aia să fie)