Memento mori

Hai să jucăm!
Să presupunem că mâine ar fi sfârşitul lumii .. of doamne, ce banal sună.
Ei, da dă-o-ncolo de treabă. Fie şi banal!
Să presupunem că mâine e ultima zi din viaţa ta, ultima zi din viaţa întregii omeniri. Nu-i neapărat să se termine cu un cataclism sau cu o catastrofă, cum ne-o învăţat Biblia, mayaşii, Nostradamus şi Vanga. Pur şi simplu... se termină.
Dar hai facem aşa, presupunem că nu ştie toată lumea despre asta, că ar fi panică şi te-ar dezorienta. Ştiu foarte puţini oameni, şi aceia nu vorbesc între ei, pentru că fiecare crede că el e unicul ce ştie şi oricum nu are cu cine discuta asta...
Tu nu ştii cine mai ştie despre ce urmează să aibă loc. Nu poţi spune nimănui, că, hai să fim sinceri, încă nu-i nici măcar 2012, cine te-ar crede?
Şi chiar dacă te-ar crede? Ce ai schimba dacă ai spune cuiva? Aţi fugi împreună la NASA să zburaţi de pe Pământ?
Repet, nu e nici un cataclism, pur şi simplu se sfârşeşte lumea... eu una concep acest sfârşit ca pe un întuneric ce într-o secundă de învăluie şi se termină totul, liniştit, calm, fără să simţi nimic.
Deci, ce ai face Tu?
Eu personal, cred că mai întâi m-aş speria, apoi m-aş întrista şi aş plânge, cu gândul la toţi apropiaţii mei, nu ştiu de ce... apoi, cu câteva ore înainte de final, mi-aş lua ciocolată, telefonul, şi m-aş ascunde în dulap cu motanul în braţe. Motanul m-ar linişti, ciocolata m-ar consola, şi aş suna şi aş face confesiuni pe telefon, că nu mai am timp să-i văd în faţă. Oricum, mi-i prea frică, dacă se termină totul, măcar să nu fiu în câmp deschis, măcar să fiu în casă, în dulap, mâncând ciocolată şi vorbind la telefon, cu pisicul în braţe...
Cam bizară şi egoistă decizia mea, dar sinceră.

TU ce ai face?