Judecata corectă

Un bărbat e adus în fata judecătorului pentru că a omorât-o pe sotia lui.
- Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveti intentia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viată, trebuie sa ne expuneti motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, sotia mea era asa de proastă, încât nu am putut să mă controlez si a trebuit să o arunc de la balcon.
- Declaratia dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită, şi, dacă nu doriti ca juratii să vă condamne înainte să continuăm procesul, trebuie să aveti argumente cu adevărat plauzibile.
- Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, iar la parter locuieşte o familie de pitici. Părintii au 1 metru, iar copii, cel de 12 ani - 70 de cm şi cel de 14 ani are 90 de cm .
 În ziua respectivă i-am spus sotiei:
"- E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toti sunt aşa mici!
- Da, răspunde sotia, sunt o adevărată specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut să spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele şi de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeşte pigment.
- Îţi baţi joc? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ăla se numeste pergament.
- Cum poti, dragă, sa fii aşa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris."
- Domnule judecător, vă închipuiti ca mi-am înghitit cuvântul „fragment“, ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am aşezat bine. că apare soţia mea lângă mine cu o carte în mână şi îmi spune:
"- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor şi se numeste carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia şi citeste "Veranda de la Pompadur".
Iau cartea în mână si îi spun: “Draga mea, asta e o carte în limba franceză, "Marchiza de Pompadour", nu trebuie să interpretezi numele în română” .
"- Asta e bună dragă, îmi dai tu lectii de franceză, mie care am făcut meditatii cu un vector de la facultate !!
- Ăla nu se numeşte vector, se numeşte lector.
- Eşti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ăla a fost Hector şi era troian.
- Hector e unitate de măsură a suprafaței, blegule.
- Ăla e hectar, draga mea.
- Mă uimesti cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
- Ăla se numește nectar, spun eu oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai, eu ştiu sigur, că era si o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo.
- Nu se spune duo, se spune duet.
- Mă scoţi din sărite, cum dracu de eşti aşa de încuiat? Duet e când doi bărbati se bat cu săbiile!
- Ăla se numeste duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul."
- Domnule judecător, aveam "tunel" pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în fata ochilor și nu m-am mai putut stăpâni şi am aruncat-o pe geam.

Liniste în sală… judecătorul ia ciocănelul de pe masa, loveşte cu el puternic şi spune:
- Eşti liber, e clar că a fost un caz de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la "Hector".