16 November 2010

Me, I and Myself

Ante scriptum: Atenţie, e doar o mică descriere a defectelor caracterului meu polemic. (caracter polemic, există aşa ceva?) În orice caz, I'm not evil!

Oare este cineva care să nu se fi gândtit niciodata la "cum ar fi să aibă o soră/un frate geamăn"? (în caz că nu-l/-o avea deja)
..Sau şi mai bine, o clonă! Cineva exact ca tine, care să-ţi ghicească gândurile, care să te înţeleagă mereu, să-ţi fie alături în orice caz, să te susţină, să te cunoască la perfecţie, să te iubească necondiţionat pentru ceea ce eşti, pentru ceea ce de fapt ambii sunteţi...
Până la 10 ani îmi doream şi eu la nebunie să fi avut o soră, sau clonă (perfectă, până la cele mai mici detalii ale caracterului) de ce nu? Credeam că încă una ca mine ar fi făcut lumea mai frumoasă şi părinţii mai fericiţi...
Daaa' de unde??! Doamne fereşte să mai fi existat una ca mine!
Nu ne-am fi înţeles deloc. Iar în caz de intrarea în contradictoriu a unui nimic de-al meu cu orice nimic venit din partea ei (sau viceversa), ar fi declanşat al treilea război mondial. Eu aş fi urât-o pentru orgoliul şi aerele pe care mi s-ar fi părut că şi le dă. Iar ea la fel. M-aş fi certat mereu şi m-aş fi dus până în pânzele albe să-i dovedesc că nu are dreptate. Şi ea la fel. Am fi concurat nesfârşit; Eu, dacă sunt cu adevărat implicată şi ţin cu tot dinadinsul să înving, distrug concurenţa prin orice mijloace, cu sânge rece. Şi ea, evident, ar fi făcut la fel... Aş fi criticat-o pentru orice nimic şi aş fi încercat să fac orice numai să dovedesc că eu sunt mai bună. Iar ea la fel. Ar fi continuat la nesfârşit, având în vedere că nu cedez, respectiv, nici ea... Aş fi urât-o că m-ar confrunta cu aceeaşi abilitate şi aceleaşi manevre pe care le utilizez eu ca să-mi susţin cauzele! Aş fi urât-o că no pot învinge şi depăşi, deoarece ar fi fost la fel... Şi ea, la fel, m-ar fi urât...
Asta mai e şi pentru că eu nu-mi prea văd de obicei defectele, le văd pe ale celorlalţi mai întâi. În consecinţă, nu prea îmi pică bine critica. Închipuiţi-vă încă o "Eu", care, în loc să se uite la ea, să se lege de mine! (joc de cuvinte) C'est la guerre!
E un cerc vicios. E ca şarpele ăla care-şi înghite coada... Nu s-ar termina niciodată, doar dacă una din noi ar dispărea..
Se pare că... cu cât se aseamănă mai mult cu mine cel cu care am de a face, cu atât mai puţin mă înţeleg cu el. Evident, sunt şi excepţii.
Asta e.

IMPORTANT: Mă refer la caracterul meu îndrăcit şi impulsiv uneori, ca nu cumva să înţelegeţi greşit şi să par un căpcăun răutăcios care nu ştie decât să se certe cu cei ca el sau mai buni ca el...

Post scriptum: Dar staţi să-mi aflaţi calităţile... >:)

6 comments:

  1. planeta asta si asa cu greu ne tine pe noi [ 2 genii xD] de-ar mai fi inca unu geniu ca tine , ar fi prea mult pentru omenire :D
    asa ca lasa crizele de personalitate si bucura-te de calitatile tale :D

    ReplyDelete
  2. da, da, ai dreptate sefu' )
    prea mult geniu strica uneori))

    ReplyDelete
  3. un geniu cu calitati geniale niciodata nu incurca omenirii... Asa ca datii pace omului sa se exprime...

    ReplyDelete
  4. i dont think they have enough brains to get the idea..

    ReplyDelete