Smog II

Dezgustătoare senzația aceasta măruntă de măcinare... Nu de puține ori am spus, sfânte sunt ignoranța și indiferența. Binecuvântați sunt acei indivizi cărora nu le pasă și nu vor să cunoască. Viața lor este un vis, de la început și până la ultima răsuflare. Dar destulă atenție se acordă proștilor. Cum rămâne cu extrema opusă? Blestemul unei vieți este combinația dintre spirit de observație, curiozitate și luciditate. Și simțire. Neapărat simțire. Cum spune Preda, "Câtă luciditate, atâta suferință". Nu contează atât evenimentul, sentimentul, emoția, momentul, atât cât contează conștientizarea. Conștientizarea, apoi reflecțiile infinite. Oamenii superiori nu sunt afaceriștii de succes, multi-milionarii, Steve Jobs, politicienii sau câștigătorii premiilor Nobel. Oamenii superiori sunt anonimii care reușesc să simtă și să conștientizeze ce se întâmplă în jurul lor, apoi să realizeze cât sunt de neputincioși.
Pe lângă toate ce suntem, mai suntem și fragili. Cum lăsăm un pic garda jos, cum vine taifunul. Frica menține garda sus, pe când încrederea o doboară. Dependența. Dependența de cineva poate fi mai dezastruasă decât sevrajul în cazul heorinei, pentru că e ca și cum ai avea o doză de heroină care vorbește, simte, împărtășește și te însoțește pe alocuri. Ah, și posesivitatea... sfânta posesivitate.
Atâtea elemente distrugătoare. Și cine credeți că sunt unicii care se salvează? Ignoranții și indiferenții. Dacă s-ar vinde indiferență, ignoranță și amnezie dozate, probabil ar fi mult mai căutate decât orice droguri halucinogene. Ajunge...