Scrisoarea I: Unei prietene

Ceea ce urmează este un sfat sincer tuturor fetelor/femeilor care se recunosc în poziția ce urmează s-o descriu.

Dacă începi să te îndoiești de percepția ta asupra realității și de judecata ta, dacă preferi să cedezi pentru a evita o confruntare, dacă îți verifică insistent telefonul, cere (!) să știe cu cine te întâlnești, ce faci și unde mergi, reacționează agresiv și nu te crede, dacă mereu găsești scuze pentru comportamentul lui, dacă încerci să ripostezi, iar el îți spune că ești prea sensibilă, dacă se comportă imatur și egoist, dar îți atribuie ție aceste caracteristici, dacă îți răstălmăcește cuvintele, întorcând totul împotriva ta, îți spune cuvinte care îți fac bine, dar face lucruri care îți fac rău, dacă et cetera, et cetera, tu, draga mea, te afli într-o relație abuzivă.

Sigur, toate cuplurile au momente de impas, certuri, își spun cuvinte pe care apoi le regretă, dar ceea cu ce te confrunți tu este o patologie. La voi nu au loc aceste lucruri (descrise mai sus) atunci când vă certați, ci începeți să vă certați din cauza acestor lucruri. Din cauza presiunii constante, din cauza nevoiii lui de a te controla, din cauza preferinței tale de a-i face pe plac în schimbul unei discuții fără rost.

Te manipulează emoțional și îți vorbește autoritar, ajungi să crezi că ești singură vinovată și că meriți așa comportament. El își găsește zeci de scuze, iar tu îi găsești scuze la infinit.

Vai, dacă mă verifică așa - mă iubește... Vai, dar și eu sunt așa uneori... 

Balegă de tăuraș. Sau cum spun vorbitorii de engleză - BULLSHIT.

Ți-e frică să mai ripostezi. Ți-e frică de moarte să nu-l pierzi, aurașul de el. Ai pierdut orice respect de sine și nu te crezi demnă de nimic, te umilești și taci, îl accepti, îl înghiți, te sacrifici, te minți.

Ai ajuns să-ți controlezi mereu cuvintele sau comportamentul pentru a nu-l enerva, te simți deprimată și îți pare că nu ajungi la așteptările lui. Îți pare că ai și tu un cuvânt de spus uneori, și totul se egalează.

Totul va fi bine; se mai întâmplă; așa este el, mai coleric; uneori este un iubit extraordinar; el are dreptate, iar eu mă înșel; ar trebui să fiu recunoscătoare că îl am, îi sunt datoare; ceea ce am e chiar mai mult decît merit...

Privește-te în oglindă și gândește-te unde ai fi fost acum fără dânsul. O nu, eram o fată singură și nedorită de nimeni...

Ești sigură? Nu erai mai încrezută? Mai îndrăgostită de tine? Făceai ceea ce îți plăcea și nu renunțai la nimic din cauza cuiva... Poate erai în aceeași poziție, însă mai împlinită...

Totul este în mâinile tale. Iubește-te.