2 September 2015

Inimi inerte

Cântă greierii, iar ocazional se aude și câte un lătrat în depărtare. Păstrez geamul deschis, pentru că liniștea din casă e sufocantă.
Am lăsat aprinsă lumina în antreu, ca să nu stau în beznă. Miroase a detergent și praf.
Stau pe marginea canapelei extensibile care imită un dormitor de două persoane. Mă ridic și mă plimb prin camera în care stau prea multe lucruri înghesuite...
Am impresia că nici dușumeaua nu-i perfect plată... pic si alunec la vale, alunec pe parchetul laminat, într-un abis rece și întunecat.
Și nu mai pot ieși...

No comments:

Post a Comment