Româncele au... talent!

Priveam amuseara, de fapt, chiar acum, cu 2-3 minute în urmă, "Românii au talent".
Cine ştie despre ce vorbesc, cel mai probabil va înţelege mai bine ceea ce urmează să scriu.
Deci, începe scena din incinta unui teatru din Bucureşti, unde are loc preselecţia, în care se prezintă următorul concurent.
Camera focalizează o tânără drăguţă, cu o fetiţă adorabilă în braţe.
Îşi începe povestea... fostă gimnastă, a practicat sportul de mică, Nadia Comnăneci i-a fost antrenoare. Apoi se întristează puţin.. se pare că a avut un accident la coloana vertebrală şi nu a putut face în continuare sport de performanţă.

Fetiţa ei de 2 ani îi este susţinător şi a însoţit-o, evident, ca s-o suţină.
Interesant! Mă gândesc că urmează un număr drăguţ de entorsionism, sau contorsionism sau ceva exerciţii... la urma urmei, mămica are doar 23 de ani.
Efectiv, ajungem în culise, unde rămân bunica şi nepoţica, iar mămica iese pe scenă.
Se apropie de microfon, se prezintă. În spatele ei este o draperie înaltă, neagră, cu lăţimea de vreo 2 metri. Nimeni nu ştie ce se ascunde după.
"Scena e a ta..", şi ea pleacă după cortina improvizată.
Vreo 30 de secunde de suspans, şi apoi perdica cade (stiu,stiu), în timp ce începe să cânte "Metallica - Nothing else matters".
Tadaaaaaaaaaaaaaaaaam!
Dans la bară!
Dar nu asta e problema.
Dimpotrivă, e intrigant! Eu tot cred că dansul la bară e un sport şi chiar o artă! La fel ca ăia care voiau să-l introducă la jocurile olimpice. Dar, în acest caz...
Începe ea să-şi facă numărul... la bară.
Nu e senzual-vulgar. Nu e nici sportiv. Adică, nu înţeleg de fapt cum este. Se ondulează cam mult şi face mişcări propriu-zise cam puţine.
Din culise, bunica plânge, cu fetiţa în braţe, de fericire, de mândrie, de extaz!!! Ooo, ce momente divine! Ce fund fin! (trebuie să recunosc, arată bine după primul copil)
Se termină actul în sine.
De la balcoane, prietene de-ale gimnastei o aplaudă! Nişte blonde şi vreo doi băieţi. Toţi tineri.
Juriului i-a plăcut. Lui Andi i-a plăcut coloana sonoră. Andrei i-a plăcut pentru că vrea să-i afle secretul după ce va naşte şi ea. Lui Mihai Petre i-a plăcut pentru că n-a fost vulgar. 3 de DA.
În timp ce juriul comentează, vine aia mică, alergând, din culise şi o prinde (îmbrăţişează) pe maică-sa de un picior (de-a binelea), se agaţă cu mâinuţele de pulpa ei golaşă şi fină, ţinând capul în dreptul chiloţeilor care lasă să se vadă un funduleţ bine lucrat de-a lungul anilor de gimnastică.
De fapt, voiam să ajung la ideea că...
Talent? Nu văd talent. Dar nu-i pe asta, la urma urmei, înţeleg că e extrem de greu să-ţi în mâini toată greutatea corpului, nu sunt invidioasă, nu sunt răutăcioasă.
Dar.. de ce a trebuit să urmărească fetiţa aia cum maică-sa se "îndoiază" şi face mişcări ondulatorii ţinându-se de o bară de metal?
De ce a trebuit s-o vadă pe maică-sa în tocuri de 20 cm, în chiloţei şi top făcând ceva de acest gen, la care nici mpcar nu se mai pricepe atât de bine deja (din cauza pauzei impuse de nefericitul accident)?
Cum va creşte acel sufleţel? Ce valori îi va cultiva mama ei? Cum va contribui asta la formarea personalităţii ei?
Cum îi va fi influienţată mentalitatea?
Ca să nu mai ţin eu aici predici... concluzia:

După umila mea părere, e jenant.
Cât de modern şi non-conformist nu ai fi... pur şi simplu... nu se face aşa.
Exagerez?
Eu cred că nu.
Eu cel puţin n-aş putea face aşa. Cel puţin nu în faţa fetiţei mele inocente (?cine stie deja) de doi ani.