26 September 2011

YSG, sincer...

Realităţi pline de neologisme dovdite ştiinţific de către cercetătorii britanici şi aprobate de NATO.

  • Am început al XI-lea an şcolar atât de brusc, plictisitor şi obez (da, e un neologism, da, şi e adjectiv, nu ştiaţi de el? = "plin" sau "încărcat"), încât simt că nici n-a fost vară, iar ceea ce trăiesc acum este continuarea lunii mai, doar că mai dificilă şi mai pesimistă (continuare pesimistă, expresie neologică, nu ştiaţi?!), din cauza faptului că ştii că mai ai opt luni şi o săptămână până la vara viitoare.
  • E toamnă în calendare, e toamnă dimineaţa, când nu ştii cu ce să te îmbraci pentru că e a naibii de frig, iar la amiază, când revii, te topeşti. Din păcate, mai este până la perioadea mea preferată a toamnei... pentru că frunzele stau încă ferm, verzi întunecate, încăpăţânate pe majoritatea copacilor, cu excepţia castanilor care s-au despuiat demult şi aşteaptă iarna să-i îmbrăţişeze (ca să nu mai vorbim că oferă muniţie copchiilor celora nebuni de la şcoală; nu mai eşti în siguranţă nicăieri acum).
  • Titlul postării nu prea are nimic în comun cu conţinutul (da, cacofonie neologică, nimic nu ştiţi) ..deci, cum ziceam, cu conţinutul ei. De fapt, dacă nu aţi pus pauză la playerul de pe pagină (ceea ce este foarte puţin probabil, deoarece primul reflex pe care îl au 99% din vizitatori este să pună pauză cu viteza luminii).. deci, cum ziceam, dacă nu stă pe pauză playerul, probabil cântă Ur So Gay (Note: de fapt, la momentul postării cânta, uite cât a trecut de atunci; dar oricum este în playlist pe undeva). Şi mi-a plăcut atât de mult, încât cânt (frământare de limbă, neologică) prin casă "Yoou're so gay and you don't even like boys.. no, you don't even like, no you don't even like, no you dont even liiiikeee boooys..." şi mama nu înţelege ce am. (În caz că nu v-aţi priceput, YSG sunt iniţialele cântecului You're So Gay. Just checking...)
  • La moment am în total 17,371 de vizualizări pe blog, de astea oneste, fără ale mele. Dacă le număram şi pe ale mele, cred că aveam cel puţin 40,000 acum. Dar, nu am expus aceste statistici ca să mă laud cu puţinii mei vizitatori... ci ca să mă laud că fac offline =))) da, da, amuzant.. but seriously. Fac. Imediat ce ajung la 20,000 de vizualizări, de astea oneste, fără ale mele... că dacă le număram şi pe ale mele... deja ştiţi. După calculele mele... ar trebui să ating această cifră cam pe la Anul Nou (sau Paştele Calului, dacă continui (da, da, da..) să postez ca până acum). So, offline, ce ziceţi?)) De fapt, cred că offline un cuvânt prea mare... Poate pur şi simplu o întâlnire drăguţă (întânire drăguţă, da, nu ai halucinat, şi da, e expresie neologică), un film, nişte poze la brad, dacă tot va fi Anul Nou. Nu? :( Deloc? Nimic? Nimeni...? Atunci... "I hope you hang yourself with your H&M scarf... Yoou're so gay, you're so gay, you're so gaaay!" :)) ..Dar serios acum. Ce credeţi?

19 September 2011

*loves* special black&white edition

Pozele sunt făcute cu un aparat digital, aşa că efectul nu e chiar cel pe care mi-l imaginam cand mi-a venit ideea.. Dar, aşa cum sunt, sper că am reuşit să transmit măcar emoţii, dacă nu un mesaj. :)





Mii de mulţumiri Tanei, care mi-a suportat toanele şi ordinele, care s-a urcat cu mine pe acoperiş printr-un loc îngust, prăfuit şi aproape inaccesibil, care s-a lăsat legată, dezlegată, machiată, trasă de păr, îmbrăcată, dezbrăcată, aşezată peste tot, care a stat în soare şi în vânt două ore jumătate. But that's what friends are for, right? :D

15 September 2011

Necotidianul [8] Despre anonimitate

Blogul meu, nu este, din păcate (sau nu, urmează să vedem), unul anonim.
Din start am avut grijă să afle mai întâi majoritatea prietenilor, apoi, mai târziu, şi Internetul.
Pe facebook (de fapt, peste tot) este link-ul la blogul meu.
Am pus pe blog o faţă.
În consecinţă, mă autocenzurez la greu şi îmi permit să postez cam doar 30% din tot ce aş vrea să scriu.
Nu sunt lucruri intime, dar sunt lucruri pe care eu, totuşi, nu mă simt confotrabil să le expun, fără mască, micului meu auditoriu, care este atât de colorat... (prieteni apropiaţi, rude (!!!), cunoştinţe de pe net, necunoscuţi, stalkeri, foşti colegi, colegi actuali, etc.).
Cum a zis un blogger genial, "Blogul este ca o piaţă mare, în care desigur, nu poţi să stai şi să-ţi serveşti ceaiul de la ora 5.", mai ales dacă nu ţi-ai păstrat anonimatul de la bun început.
Sinceritatea în condiţii de blogger public este un risc pe care nu oricine şi-l asumă. Eu mi-l asum, însă doar parţial, deoarece... v-am zis mai sus de ce.

Ce ironie... chiar şi acest articol este (parţial) cenzurat. Aş mai fi scris, dar, ca de obicei, mă abţin deoarece... v-am zis mai sus de ce.

Voi ce părere aveţi?

11 September 2011

*loves* Part II.

Partea a II-a a paginei *loves* a sosit în sfârşit!
Poze proaspete marca Sufletista.
Vizitaţi-o and feel free to comment!
Will accept anything as an opinion. :)

9 September 2011

Artificial bokeh


În sfârşit!!! Am obţinut un bokeh fără să utilizez un aparat de fotografiat SLR!
Ştiam eu că funcţia "macro" nu e suficient când vine vorba de camere neprofesioniste.
Nu este photoshopat, e poza originală, făcută câteva ore în urmă cu un digital, cu lentile obişnuite. Nu e super-grozavă, dar oricum e un progres, nu?
Ce-i drept, este un truc la mijloc şi mi-a luat ceva timp până să-l descopăr.


P.S. Urmează să actualizez în curând cu fotografii noi pagina *loves*, în caz că o mai ţine minte cineva.

6 September 2011

Previzibil?

A venit toamna!
Şi ce fac toţi bloggerii cand vine toamna? Exaaact, scriu postări despre asta! La fel urmează să fac şi eu în continuare.
Doar că, spre deosebire de ceilalţi, nu voi scrie despre cum acest anotimp îmi trezeşte sentimente de nostalgie, uşoară tristeţe, despre cum îmi linişteşte sufletul sau alte chestii anodine.
Eu voi scrie, mai întâi, despre cum mă pasionează muzica de pian în ultimul timp. Am lăsat dubstep-ul, rock-ul, house-ul, alternative-ul, pop-ul (temporar, evident) şi am început să ascult muzică clasică. De fapt, pianul a fost preferatul meu dintotdeauna, în comparaţie cu chitara sau orice alt instrument cu coarde.
Şi ce credeţi că ascult? Chopin, Beethoven, Bach? Nope. Yann Tiersen. Un muzician francez, care nici măcar nu e compozitor. Cu toate astea, muzica lui mă farmecă (în special în variantele piano), are niste piese de exceptie! Tot ce e inefabil pe hârtie (pentru mine cel puţin, că mă limitează vocabularul), ia viaţă în muzica lui. La moment, piesele mele preferate sunt "La Plage" si "La Valse D'Amelie".
Zilele astea valsam cam stângaci prin cameră ascultând anume valsul din filmul "Amelie". îmi făcea aşa o plăcere... mai mare decât dacă aş fi dansat la nivel de expert orice fel de street dance. Mă crede cineva? Mă înţelege cineva ce simt?!..

În fine, despre toamnă...
Dacă ar fi să fac un ranking al anotimpurilor preferate, pe ultimul loc ar fi toamna.
Din toate cele trei luni, îmi place toamna doar 2-3 săptămâni maxim, situate cam la sfârşitul lui septembrie - începutul lui octombrie, când se colorează natura în galben şi roşu, când miroase a frunze uscate, când soarele încă e călduţ, iar paşii de pe trotuare sună învăluiţi parcă în vată...
În rest, septembrie e încă verde închis, dacă nu plouă; iar dacă plouă, e frig. Nu mai sunt ploile de vară torenţiale, grăbite, zgomotoase, care-mi plac mie... Sunt nişte ploi supărate parcă, reci, interminabile şi împărţite pe reprize. Sfârşitul lui octombrie şi tot noiembrie sunt de obicei tenebroase şi îngheţate. Natura e moartă şi degerată până la prima zăpadă mai consistentă.

Şi, în ultimă instanţă...
Ştiţi ce aş vrea eu? Să mă plimb... ...sună aşa simplu...
Credeţi că e puţin lucru o plimbare?
Nu o plimbare melancolică... de astea am destule.
Vorbesc despre aşa-zisa "plimbare în libertate" a lui Preda. Fără gânduri, fără ţintă şi fără reverie. "Când singura bucurie de care eşti conştient constă în însuşi faptul ca atare, că mergi; restul, că auzi, vezi şi miroşi, constituie doar, din când în când, câte o surpriză liniştită; vezi un om alunecând şi căzând, cineva ţipă, o boare de vânt îţi aduce în nări miros de pâine caldă" (sau Fornetti)...

Mă crede cineva? Mă înţelegi, tu, ăsta care citeşti acum aceste cuvinte? Tu, care ai avut răbdare să lecturezi tot textoiul acesta? Mmmm?!..