Dacă m-ar întreba cineva ce aş alege între câine şi pisică, în absolut toate cazurile aş răspunde câine.
Deşi am motan acasă, prefer câinii, pentru că sunt mai entertaining.
Totuşi, preferinţele mele în raport cu alegerea animalelor de companie, nu au absolut nimic în comun cu frica obsesivă pe care mi-o provoacă caninele. De la maidanezi până la pekinezi. (doar pentru că rimează)
Pentru a evita eventualele "conflicte" când sunt nevoită să trec pe lângă aceste minunate animale, am învăţat să-mi controlez adrenalina care stă să răbufnească în orice clipă când dau nas în nas cu vre-un câine, şi din cauza căreia risc să atrag atentia tuturor dobitoacelor pe raza de un km pătrat.
Acum, partea cea mai interesantă: strategia mea de control a fricii.
Având în vedere că nu mă pot convinge şi auto-motiva o dată şi pentru totdeauna că ei nu prezintă un pericol pentru mine, trebuie de fiecare dată, prin puterea gândului, să-mi insuflu vorbe încurajatoare.
Un caz particular, care a avut loc vineri, când hoinăream prin buiucani în căutare de subiecte pentru fotografiat, urmează a fi prezentat în formă de monolog.
"The words in my mind... You are free to talk to mee... (cântam odată cu playerul) Mmmm.. mm- (zăresc duşmanii în număr de 2-3) Oh nu.. Oh nu, oh nu, nu, nu, nu, nu, nu! Ce nu-mi merge azi... (mă opresc din mers, şi mă întorc) Oh fuck, acum o să mă vadă trecătorii şi o să zică că-s ţicnită (mă întorc iar în direcţia iniţială) ok, stai calmă, ai mai trecut prin asta de zeci de ori. STAI CALMĂ. Aşa, acum mergi la pas... NU. PRIVI. ÎN. DIRECŢIA. LOR. of dar dacă mă pândesc? Trebuie să trag cu ochiul. OH NU! Se uită la mine. Ce să fac, ce să fac? Aşa, grăbeşte uşor pasul, respiră adâââânc.... Inspirăăă, expirăăăă... aaaşa. Încă puţin, ţine-te în mâini! Nu panica!! Aşa... NU PRIVI ÎN URMĂ! Huuu.. e bine, e bine... inspirăăă, expirăăă, inspirăă, expirăă.. mai lent... aşa... O DOAMNE MI SE PARE CĂ MĂ URMĂRESC! (întorc încet capul) Nu, au rămas acolo.. e bine... Hu... Am trecut şi de asta...".
Şi aşa de fiecare dată.
ti-am zis de atatea mii de ori ca nu ai de ce te teme... ca lor le e mai frica de tine decat tie de ei. numai ii sperii si mai mult cand te crispezi chipurile incercand sa iti retii frica :D
ReplyDeleteboring story
ReplyDeletejohnny: altfel e imposibil pentru mine
ReplyDeleteAnonim: o fi.. :)
eu ma tem cind ies de undeva sau de dupa vreun colt sa nu sparii vreun ciine sau eu sa ma sperii de el...s-ap ma umfla risu, cind il vad sarind de aparitia mea brusca:DDD
ReplyDeletesurprize de astea am avut si eu) la colt ne intilneam, saream in urma si cainele si eu :D
ReplyDeletefunny...eu as alege categoric pisica,am si 2 motani acasa :)...de ciini nu ma tem adika nu de toti..dar sunt momente cind ma trec fiorii cind trec pe linga ei...:)
ReplyDeletenu degeaba esti shock chat :D
ReplyDelete