Când Karma e împotriva ta

Sunt zile din astea când văd numi pahare pe jumătate goale. Iar jumătatea plină e otravă.
În astfel de zile, critica constructivă nu foloseşte la nimic, vântul îţi ciufuleşte părul în orice direcţie nu te-ai întoarce, iar în maxi-taxi te calcă toate babele pe cizmele tale noi nouţe de iarnă de 3000 de lei de la Elat, pentru că nesimţiţii îmbrăcaţi în negru şi cu pantofi cu boturile ascuţite stau confortabil pe scaune şi se fac a se uita prin geamul murdar, periodic scot din buzunare când un telefon mobil, când altul...

Pesimism pur, pe care dacă nu-l depăşeşti, funcţionează ca un set de reacţii în lanţ. Dimineaţa te trezeşti cu întârziere şi simţi că parcă nici n-ai dormit, când te priveşti în oglindă te sperii, nu-ţi găseşti hainele potrivite, pantalonii negri puşi deoparte de cu seară sunt plini de puf de mâţă, părul nu-ţi stă nicicum, urmează să ai opt lecţii, în transport cântă Pugaciova, ţi-ai uitat banii de mâncare acasă, e.t.c. (end of thinking capacity).

Chiar acum, când încerc să scriu după o pauză de mai bine de două săptămâni...

Zile din astea în care până şi inspiraţie este, dar nu poţi să storci nimic util din ea. :|
Aştept iarna.