1 December 2011

Necotidianul [9]

Felicitări cu ziua Marii Uniri de la 1918, felicitări cu prima zi de iarnă, felicitări cu ziua mondială a combaterii SIDA, felicitări cu ocazia zilei de nastere a profei noastre de mate, felicitări cu sfârşitul toamnei, felicitări cu inaugurarea bradului şi conectarea decoraţiunilor de sărbători, felicitări facturilor de electricitate pe care urmează să le plătească primăria generală Chişinău...şi aşa mai departe :)
Şi acum, câteva date stastististisce şi gânduri care nu şi-au găsit locul în alte postări.

  • Ultimele 31 de zile din 2011! Vinerea lunilor!
  • Deja simt spiritul sărbătorilor de iarnă şi sunt tentată să-mi fac new year resolutions.
  • Urăsc ce se твареште pe străzile Chişinăului acum, mai ales după ce a plouat azi.
  • Luminiţile arată superb în Buiucani, chiar nu mă aşteptam să împodobească şi acest sector, de obicei se limitau la Centru.
  • Abia aştept să ies să fac poze noaptea în oraş, în weekend.
  • Apropo de făcut poze, la moldoveni se atestă un fenomen foarte interesant referitor la aparatele de fotografiat "prafesianalinie", care de fapt nici nu-s "prafesianalinie" da-s "semi-prafesianalinie"; aici mă refer la reacţia trecătorilor la vederea unui astfel de aparat. Eu, spre exemplu, fotografiez acum cu un Canon pe film (care nici nu e al meu), iar el, din faţă, arată exact ca un digital (cel puţin la prima vedere). Hoinărind pe străzile oraşului cu aparatul la vedere, observ atent privirile trecătorilor. Evident, toate se îndreaptă spre vedeta care atârnă la gâtul meu şi n-o slăbesc nici după ce au trecut deja de mine; întorcând capul după ei, observ că şi ei fac acelaşi lucru. Din această cauză... mă simt atât de artistă, atât de patetică! Ca un boem în căutarea inspiraţiei, captiv într-o lume surdă şi oarbă în pretenţa Frumosului! Maxer, îţi dai seama ce consecinţe are gestul tău sufletist?)))
  • America, ţara tuturor posibilităţilor? Daaa' de unde?! Staţi să auziţi voi în Moldova ce se твареште la acest capitol! Aici oricine venit din orice colţ al lumii se poate angaja oriunde, neştiind nici limba de stat şi nici oraşul. Două săptămâni în urmă, după o cumătrie, am avut marele noroc să prindem un taxi la ora 3 dimineaţa care să ne aducă de la Ciocana în Buiucani. Deci, urcăm împreună cu tata şi îi zicem taxistului unde să nă ducă. El concretizează în limba rusă, apoi porneşte în direcţia Centrului. Când ajunge la Ştefan, îi cere tatei direcţii (în rusă), despre cam unde s-ar afla strada Vasile Lupu. Tatăl îi explică, iar acela habar n-are. Tatăl insistă, acela - nimic, de parcă îi explica teoria relativităţii în chineză. Până la urmă, s-a dovedit a fi că e nou în oraş, vine din Siberia, dintr-un oraş T... T...nu-ştiu-cum, am uitat. S-a angajat vreo lună în urmă, imediat ce s-a mutat în Chişinău şi fiind că ÎNCĂ nu cunoaşte limba şi nici oraşul, i-a luat aproape o oră să ne aducă acasă. Cum dom'le?! Nici acte moldoveneşti, nici limbă, nici oraş... NIMIC! CUM DRAGĂ TE-AI ANGAJAT LA O FIRMĂ DE TAXI?!
  • De fapt, nu mă mai miră nimic.
Ne vedem la brad! :3

3 comments:

  1. pe nimeni nu mai mira nimic... :-j din pacate zic eu/

    ReplyDelete
  2. hm,straniu,credeam ca a trecut "moda" uitarii indelung dupa aparatele agatate de gat.greu mai evoluam,greu.. )

    ReplyDelete
  3. deh.. tara minunilor si a paradoxurilor :)

    ReplyDelete