Secretele Sufletistei (partea I)

Vă prezint ediţia I a seriei Secretele Sufletistei:
Ghid: Cum îşi scrie Sufletista postările ex-promt


Primul pas este titlul. Habar n-are despre ce urmează să scrie, dar alege din start un titlu, aşa, doar-doar o servi drept izvor de inspiraţie.
*opţional* În dependenţă de perioada anului, se va plânge în legătură cu starea vremii şi va învinui sinopticienii de toate nenoricirile ei.
Dacă afară deja e întuneric când începe să scrie, cel mai probabil va fi predispusă la chestii lacrimogene şi va descrie drama incredibilă a unei camere luminoase/ a unei plimbări/ a unor personaje complet irelevante, din care cititorul nu va înţelege nimic, dar va presupune că e ceva profund.
În caz că Sufletista dactilografiază când afară e încă soare, nici nu prea are rost să-i citeşti postarea. Sufletista n-are inspiraţie când e soare afară.
După un sfert de pagină de articol complex cu implicatii poetice/ critice/ dramatice/ sofisticate, ea va pune brusc capăt procesului scrierii, pentru a lăsa suspans.
*opţional* În loc de concluzie, va adresa o întrebare retorică în speranţa că va provoca nişte comentarii din partea cititorilor.
Va verifica dacă titlul se potriveşte cu ceea ce-a scris ulterior. Dacă e potrivit, îl lasă. Dacă n-are nici o legătură, oricum îl lasă.
*opţional* Va adăuga o fotografie care are/ n-are legătură cu textul.
În continuare, ea va publica ce-a scris, apoi îl va reciti şi va găsi greşeli.
Cu viteza luminii, va intra din nou în Editer şi va corecta, nu cumva să reuşească să citească cineva cu erori. Apoi va repeta acest ritual de cel puţin trei ori.
În final, când totul e gata, va spăm-ui pe toţi cunoscuţii cu link-ul postării.

Atenţie, aici sunt descrise doar postările "ex-prompt", scuipate în secunda când Sufletistei îi vine cheful să scrie.
Mai sunt şi acele din cealaltă extremă, supranumite "gândite", dar despre alea, data viitoare...