Gala Laureatelor Blonde

După o lună întreagă în care pur şi simplu nu am vrut să deschid blogul să scriu ceva, revin astăzi cu o critică vulgară şi sarcastică, scrisă cu greseli gramaticale si exprimări incorecte, asa cum îmi place mie, aşa-i, doamnă Rotaru?

La insistenţa doamnei diriginte, patru elevi din clasă am fost de acord să mergem la un concert contra plată organizat la Filarmonică, unde urmau să presteze alde Ionel Istrati, Karizma, Cristofor Aldea Teodorovici, Nelly Ciobanu şi o mulţime de alte tinere talente numele cărora nu le-am reţinut. Pe scenă au mai prezentat/cântat corul şi fanfara MAI, un ucrainean, un belorus, o găgăuză şi un bulgar, primarul Dorin Chirtoacă, etc.
Concertul a fost organizat de UNESCO, un club sponsorizat cu siguranţă nu de stat, al cărui slogan e "Moldova şi minorităţile sale!".

Sărbătoarea a debutat cu un cantec al corului, însoţit de fanfară. Sala şi scena filarmonicii sunt foarte, dar FOARTE mici pentru un astfel de spectacol. Fanfara era înghesuită pe scenă împreună cu tot aparatajul pentru efecte speciale, iar corul, şi aşa nu prea strălucit, departe în spate. Acustica era îngrozitoare, sunetul instrumentelor - mult prea puternic, iar vocile nu se auzeau decât ca un zumzet îndepărtat de muscă.

Pe lângă aceasta, succesiunea evenimentelor din care era compus concertul şi intrarea pe rând a artiştilor pe scenă era complet dezorganizată. Până şi copiii la "Adio, drag Abecedar" sunt mai odronaţi. Ieşiri grăbite din culise, intrări şi mai grăbite, puţin loc, pardoseală denivelată, cabluri încâlcite, aparataj care trebuie să se afle în spatele perdelelor dar stă pe scenă, lasere care te orbesc, microfoane ieşite din uz...

Tind să învinuiesc prezentatoarea, care era o toantă nemaipomenită. Cum, mă, un concert de aşa proporţii şi tu să stai să citeşti de pe foaie?? Să spui din 2 în 2 secunde "aplauze,aplauze" cu o voce piţigăiată? Să spui "emoţională" în loc de "emoţionantă"? Să te împiedici de interpreţi ? De cabluri? Să nu ştii să spui două cuvinte frumoase, de la tine, pentru Cristofor Aldea Teodorovici, fără să te uiţi pe foaie şi să zbieri tâmpit "aplauze,aplauze!"? Să greşeşti numele interpreţilor? Să le încurci ordinea ieşirii în scenă? Să uiţi că vorbeşti la microfon care e conectat la amplificatoare şi să urli cât te ţin coardele vocale??? CUM ?!
La fel şi şefa organizaţiei nuş-care, cineva important, bănuiesc, care era mereu aproape de scenă, a doua toantă, şi mai mare. Într-o rochie roz-neon şi părul blond-blond fără nici o altă reflexie de culoare, tuns scurt, a tronat mereu prin apropierea primeia. Tre să fi avut în jur la cinzeci de ani, o trăda corpul plinuţ, cu ţinuta aleasă deloc potrivit.

În timpul unui duet, unul din cele două microfoane s-a stricat, şi sărmanii tineri au trebuit să cânte la unul singur. Nimeni nu a intervenit.
Acum, faza cea mai penibilă a serii:
La un moment dat, toţi interpreţii au ieşit în scenă şi li s-a oferit câte un trandafir şi un "trofeu". S-a anunţat că fanfara şi corul urmau să interpreteze valsul lui Eugen Doga. Artiştii s-au îndreptat să intre înapoi după culise, când, brusc, înainte să plece toţi de pe scenă, orchestra începe să cânte. De la sfârşitul rândului, câţiva din ei se opresc pe loc, şi, nevrând să deranjeze dirijorul probabil, rămân în partea dreaptă a scenei. Orchestra cântă în continuare, iar ăia cinci au rămas acolo. Timp de şase minute, cât a durat melodia.
CUM, mă întreb în repetate rânduri, CUM poţi să faci lucrurile atât de grăbit, încât să pui oamenii în astfel de situaţii?

Unica parte salutabilă este faptul că s-a cântat live, şi s-a cântat bine, întradevăr. Avem totuşi voci tinere, frumoase, demne de tot respectul. Păcat că le-am uitat numele... Să sperăm că în viitor îi vom cunoaşte şi că vor dărâma stereotipurile legate de lipsa noastră de artişti veritabili.
Şi bravo, Chirtoacă, pentru simplitatea şi modestia de care dai dovadă mereu în apariţiile tale în public.

Ah, era să uit uit, RUŞINE, IONEL ISTRATI! Unicul care nu s-a încumetat să cânte live.