Organismele monocelulare atacă!

Celor mai curioși: dedicația este pentru Villy Dilly.

Dragi copii, la lecția de astăzi vom învăța să deosebim indivizii care au sărit câteva etape evolutive și parazitează în societate, trăind însă cu iluzia că sunt forță motrice a lumii.

Vă prezint câteva criterii de analiză a entității aparent inteligente, dar care are, de fapt, creierul redus în dimensiune comparativ cu media globală.
I. Comportament:
Pasiv-agresiv spre agresiv.
Respectivul parameciu e un fel de attention-whore înnăscut. Captarea atenției este pâinea lui cea de toate zilele. Acest homuncul se va agăța cu disperare de orice momeală sau va naște orice idee pentru a crea un mediu ambiant propice polemicii. Adoră când îi reușește să ațâțe un foc, iar dacă are și 1,5 susținători care i-au dat like la status, se întreabă "Oare nu sunt chiar eu Dumnezeu?". Dacă nu ar exista rețelele sociale, probabil le-ar inventa, numai ca să poată posta critice aparent justificate la adresa altora, cu gândul că e trimisul lui Iisus pe pământ. Dar, probabil vă gândiți... de ce aparent justificate? Baza acestor porniri instinctuale o vom afla la următorul punct.
II. Mentalitate:
Fixată cu beton, smoală și super-clei.
Insul acesta este un eșuat prin definiție. Din cauza faptului că mama-natură l-a născut ratat, misiunea lui în viață este să compenseze acest gol prin negarea realității propriului eșec genetic și agățarea de greșelile, defectele, acțiunile și mentalitatea altora. Acest individ nu poate gândi abstract. Mintea lui este atât de șablonată, încât nu-ți va permite niciodată să-i pui la îndoială raționamentul. Dogma lui s-a format încă din adolescență, când a început a descoperi și analiza lumea. Din păcate, această etapă fericită a durat puțin, pentru că, odată ajuns la o anumită vârstă, nu va mai analiza și nici raționa în alte direcții. Niciodată. Se va baza pe ce gândea la 16 ani pentru cel puțin încă 10 ani înainte. Și-a format o opinie strictă referitoare la ce e Bine și ce e Rău în lume, iar această opinie o va băga pe toate orificiile victimelor sale, cu impresia că îi întoarce pe drumul cel bun și că merită câte două premii Nobel pentru fiecare act invaziv de acest gen. Iar când i se va schimba un pic modul de a gândi, acest lucru nu va avea loc din cauză că a conșientizat situația de până acum, ci pentru că interesele devin puțin altele după vârsta de 30 de ani. Și asta în cel mai bun caz.
III. Mod de exprimare:
I are baboon.
Cel mai banal posibil. Nici o urmă de inteligență. Nu zic că ar fi prost, ci doar mediocru. Cu toate pornirile sale nobile de a schimba lumea în bine (Binele presupus de dânsul) și cu tot entuziasmul său, cu convingerile sale idealiste, nu poate purta o discuție elementară, măcar împușcă-te. Ar fi prea mult să ceri să fie calm și să te lase să vorbești, pentru că el încă nu și-a expus destul punctul de vedere. El încă mai are să-ți bage pe gât ideile sale, care treptat se transformă în insulte subtile, până se enervează și trece la insulte directe. Iar dacă cumva mai încerci să negi ceva din ce-a debitat încontinuu de când a început discuția, ferească-te sfântul! El deține adevărul absolut, și dacă contra-ataci ceva, în viziunea sa, devii un disperat care neagă realitatea. Iar în acel moment, va simți că triumfează. Fiind că pentru el, totul este o luptă, în care el este mereu învingător.
IV. Integrare în societate:
Reușită. Deoarece este produsul brut al dânsei. (n.r. - societății)
În afară de cei 1,5 adepți care-i împărtășesc ideile plate, este, în general, iritabil pentru majoritatea oamenilor care gândesc un pic și au ce face cu viața lor. Deși este în mod constant renegat în cadrul unor polemici, un singur like la comentariu îi va da energie pentru încă două pagini de flood. Dacă simte că pierde lupta, încheie prompt situația cu o trăsnaie care să-i dea iluzia ultimului cuvânt. După care se evaporă.

P.S. Un blog nu e obligat să fie nici site de știri, nici portal informațional, nici operă artistică, nici site de entertainment, nimic. Blogul e blog, și basta. Iar fiind că știu foarte bine cât ești de pierdut, poftim și definiția blogului: A Web site on which an individual or group of users record opinions, information, etc. on a regular basis, sau a Web site that contains an online personal journal with reflections, comments, and often hyperlinks provided by the writer. Deci, blogul nu e dator să fie util nimănui în nici un fel, iar eu am dreptul să-mi irosesc inspirația și să-i dau absolut ce formă vreau, indiferent dacă mă citește cineva sau nu, indiferent dacă trăiesc cu iluzia că i-ar păsa cuiva de opiniile mele sau nu. Nu am pretenția să fiu scriitoare și nu fac spam, nu forțez pe nimeni să mă citească. Iar dacă mușchiu meu vrea să scrie numai din plăcere și dorință de exprimare, pentru că altfel nu ar scrie deloc, tu nu ai nici un drept să mă freci cu convingerea că îmi faci cea mai mare favoare din lume și că după discursul tău moralizator voi deveni un Berbard Shaw sau un Shakespeare. Misiunea ta nu e nici pe departe atât de nobilă pe cât o crezi tu a fi, în mare parte din cauză că ești mediocru și nu știi a asculta, dar nici a raționa. Succes în răspândirea din ușă în ușă adevărului absolut.