Și iar e toamnă...

Nostalgia nu ar putea fi niciodată banală, nu-i așa?
Nu vreau să se instaleze toamna cea tristă și plină de...
Fum. Nu vreau să revăd aleea castanilor goi și strada plină de crăpături. Nu vreau copaci goi și cer gri, oameni îmbrăcați în negru și încălțăminte prăfuită. Nu vreau ploi reci și mărunte, dimineți insuportabile și maxi-taxi-uri pline de oameni grăbiți. Nu vreau să văd Valea Morilor în culori triste și cu plopii plini de ciori. Nu vreau să văd lacul mut și plaja încremenită, alături de mașinăriile uitate și ruginite.
Nu vreau să simt frigul de toamnă, care pătrunde pe nesimțite până în măduva oaselor, și apoi te îngheață.
Nu vreau să simt vântul tăios și nu vreau să-mi stric priciosca de dimineață. Nu vreau să achiziționez haine groase, și nici nu vreau să le simt pe piele. Nu vreau să pornesc căldura, nu vreau să dorm în pijama de iarnă.
Nu vreau să mă trezesc pe întuneric, nu vreau să-mi fie frig la picioare. Nu vreau cappuccino de la Tucano, nu vreau să mai calc în Andy's. Nu vreau să port tocuri, și nici îmbrăcăminte elegantă. Nu vreau maidanezi în curte și nu mai vreau să merg pe jos pe Vasile Lupu, la deal.
Nu vreau noroi pe încălțăminte și fum în păr. Nu vreau piele palidă și buze fade.
Nu vreau miros de frunze umede, nu vreau șoferi bădărani care să mă stropească.
Nu vreau să văd lumea purtând UGGs și nu vreau oferte de toamnă de la IMC Market.

Soare, soare tuturor!