Invitaţie la zbor (atenţie, antidepresant!)

A.S. Citeşte lent, nu te grăbi...

Fiind că intrăm din ce în ce mai bine în primăvară (şi sperăm vremea să ţină cu calendarul), vă fac o mică invitaţie... Nu trebuie decât să vă concentraţi puţin de tot şi să nu citiţi aceste rânduri indiferent şi în grabă.. :)

Da, ştiu, malul mării, cam banal, dar merge întotdeauna..)

Acum, cât te afli pe pagina aceasta şi citeşti aceste cuvinte, uită, pentru două minute, de probleme, de şcoală, de universitate, de teste, de note, de griji, de banii care îţi lipsesc, de cuvintele celorlalţi, de nelinşiti, de tot ce te aşteaptă mâine, de trecut, de viitor, de prezent, de regrete, de tine...
Hai, că poţi, nu te încăpăţâna... Poate fi o ocazie de a-ţi privi viaţa din altă perspectivă!

Să presupunem că nu ai nimic rău la ce te gândi... în Lybia e pace, în Japonia n-a fost cutremur, atmosfera nu e poluată, în Moldova nu e criză, urşii panda nu sunt pe cale de dispariţie, gheţarii nu se topesc, sfârşitul nu e în 2012, Justin Bieber nu s-a născut, ai răspuns la orice întrebare, eşti... liber...
Călătoreşti singur, dar nu simţi lipsa nimănui, pentru că ştii că te poţi întoarce oricând. Timpul a oprit problemele în loc pentru câteva clipe, pentru ca să nu te şmecherească cât vei fi plecat. Deci n-ai de ce să-ţi faci griji...

Pluteşti, zbori... Poţi face orice doar cu puterea gândului.
Tocmai planezi peste New York, sau Washington D.C., sau Paris... Vezi magazine, oameni... Poţi să treci în zbor şi să-ţi alegi ceva din vitrinele magazinelor, ceva ce tot timpul ţi-ai dorit, sau poţi ajuta un copil să-şi ia zmeul prins între crengile unui arbore...
Apoi peste ocean... insule, lagune... pe continent, munţi, câmpii nesfârşite... faci un popas pe malul mării, apoi în munte, lângă un lac, la o cabană din lemn de brad... Te relaxezi cu o pina colada, un mojito, or pur si simplu o cană de cafea/ceai cu gust ideal, temperatură perfectă, aromă desăvârşită... Ce să mai, tu controlezi totul în jur acum! Te simţi... bine. Dar cu adevărat bine...

Pluteşti înapoi spre casa ta, dar nu dau buzna grijile peste tine, timpul încă le ţine pe loc... Tu decizi când mica vacanţă se termină.

Mai ai puţin timp şi decizi să analizezi un pic viaţa ta...
Niciodată nu eşti singur, cât de multe nu te-ar apăsa şi cât de personale nu ar fi, nu mai eşti nevoit să le suporţi greutatea. Pur şi simplu timpul aleargă prea repede... nu ai când reflecta asupra trecutului. Acum e unica şansă...
Din trecut trebuie să înveţi, nu să-l cari cu tine... Prezentul? Care prezent? Ăsta de acum? Odată ce ai trecut de aceste cuvinte, acel prezent deja este în trecut. Nu mai există decât viitor... Nu vrei să-ţi iai trecutul în viitor.

Afară se încălzeşte, zilele s-au mărit... Iarna s-a finisat, iar semi-obscuritatea zilelor golaşe de primăvară timpurie a dispărut...

Acum nu a mai rămas decât să primeşti primăvara în suflet şi, după ce termini de citit, să nu spui "ei, prostii, sunt cel/cea mai necăjit/ă din lume, nu există leac pentru mine, astea sunt baliverne, poveşti de adormit copiii, sunt năpăstuit/ă şi pustiit/ă, iar după vară vine toamnă şi iar totul va fi în negru". În caz că ai gândit asta, mai există o solutie pentru tine.
Priveşte-ţi palma dreaptă. Ce vezi?
Apropio încet de faţă, până o să îţi poţi vedea linia vieţii.
Perfect, în continuare, depărteaz-o puţin, aşa, încât s-o vezi bine, iar planul din urmă să fie puţin difuz.
Acum dă-o cu viteză peste obraz!!! AŞA!
Nu ai putut? Hai că vin eu să te ajut!

Ok, gluma - glumă, dar time is money! Nu-ţi mai răpesc din timp. Priveşte imaginea de mai jos, then be on your way. Totul va fi bine!

P.S. În curând, continuarea capitolului II din "Necondiţionat şi nonconformist"!