Haideți să vorbim despre Moldova. Cred că nu există blogger în țara asta să nu se fi plâns cel puțin o dată de meleagul său natal. Inclusiv eu, în repetate rânduri.
Dar vouă vă place. Atât să citiți, cât și să trâmbițați despre cât de rău e aici (în țară). Așa că n-ar trebui să avem probleme la acest subiect, dragi cititori.
Astăzi vreau să-mi notez niște observații făcute în timpul unui studiu îndelungat, inventat, de-al meu.
E posibil să fie complet subiective și nefondate, așa că nu scoateți spume în caz că ceea ce voi spune nu coincide cu imensul dumneavoastră bagaj de cunoștințe referitoare la ceea ce voi spune.
Lăsând la o parte imaginea Moldovei în lume, vreau să vorbim despre imaginea tării în ochii propriilor ei cetățeni.
Să începem de la ceva ce mă preocupă de mult timp. În caz că nu ești pe jumătate cretin, trebuie să fi observat vestimentația deosebită a fiecărui civil al acestui oraș, cel puțin, dacă nu al întregului stat. Lăsând la o parte lipsa de gust, punem accent pe faptul că toți se îmbracă la fel, cam... Dar aceasta nu este o noutate. Mulți străini care au trecut pe la noi, ar fi de aceeași părere. Inclusiv "spuma" Chișinăului, tineretul nostru, cel care umple localurile noastre cele mai luxoase, o dată ce va fi ieșit ceva nou în modă, vor cădea și ei în ispita acelorași produse, rămânând la nivelul indivizilor-victime descriși mai sus.
Moldoveanul nu are educat elementarul simț estetic, se știe. De modă sau stil nici nu mai zic, că aș cere prea mult deja. Și pot să vă spun sigur că acest simț estetic nici nu o să-și arate fața în următorul secol. De ce?
Există anumiți factori care blochează și stopează ireversibil acest proces oarecum... natural, având în vedere că nu am fost chiar barbari pe parcursul istoriei. Nu știu cine deține monopolul pe importul de vestimentație și încălțăminte la noi, dar piața noastră, în sensul acesta, este, eufemistic spus, monocromă. Gemeni, Elat, Jumbo, Sun City, Piața Centrală, buticuri random cu haine, oriunde nu ai merge, vei găsi exact aceleași articole de îmbrăcăminte, și, dacă ești norocos, nu prea mari devieri de prețuri.
Eu, fiind genul de persoană care își alege o haină în timp de câteva luni, am avut suficiente ore la dispoziție să explorez cam toată marfa pusă la dispoziție consumatorilor într-un anumit sezon. Urmează eșecul irevocabil, adică, nu-mi procur nimic până la urmă, în schimb, mergând pe stradă, mă delectez privind la persoane îmbrăcate în haine pe care le cunosc la perfecție și le-am văzut sau chiar măsurat în repetate rânduri, de-a lungul călătoriilor mele în jungla tricotajelor turcești.
După cum observați, încep să intru în detalii... așa că voi continua data viitoare, în caz că această postare va intriga vre-un pic și voi crede că merită să mai bat câmpii pe această temă.
asteptam continuarea!
ReplyDelete