Încep anul cu o postare cât de poate de pesimistă.
La mulți ani, blogșor.
Îmi cer scuze că te ignor și că revin la tine prea rar.
Te-am conceput într-un an în care mi-a fost greu și aveam nevoie să mă plâng cuiva. Aveam nevoie de un interlocutor, chiar și imaginar. Prin intermediul tău, am cunoscut mulți oameni, și mulți oameni m-au cunoscut pe mine.
Pic în clișee din ce în ce mai des, de aceea mă strădui din răsputeri să-ți schimb destinul, dragă blog. Acum, cînd nu mai am nevoie de acest interlocutor imaginar, nu vreau să renunț la tine. Vreau să-mi revină inspirația, să-mi dispară lenea, să scriu!
Să nu transform miorlăiala mea în pseudo-articole numai ca să umplu spațiul și să mă mint în continuare că eu, chipurile, scriu pe blog.
Iartă-mă, blogșor.
Să trăiești!
No comments:
Post a Comment