Famous makes me haters

E vorba de echilibru - un echilibru foarte fin între a fi iubit la nebunie și urât de moarte, în ceea ce ține de celebritate.
Celebritățile mainstream, majoritatea mediocre, comerciale, sunt cele mai expuse unui asemenea risc. Din păcate sau din fericire, mulți dintre ei care au atins și apoi au trecut de apogeul carierei lor, își consumă gloria,  apoi își trăiesc restul vieții fiind mai mult urâți decât iubiți.
De ce?
Pentru că, oricât de prost n-ar fi Publicul, el simte, undeva în adânc, mediocritatea din cel excesiv de faimos. Atâta timp cât El este hrănit cu ceva care să-ți distragă atenția de la setea ta pentru bani, Publicul îți permite să exiști în pace și armonie cu restul lumii. Soluția perfectă pentru a menține acest sfânt echilibru ar fi să nu te schimbi niciodată. NEVĂR. Publicul urăște schimbările. Dacă l-ai uimit și l-ai întrăgostit din start, ferească sfântu să-ți modifici cumva formula.
Unde, mai exact, se află acea linie fatală care separă adorarea de ură?
De cele mai multe ori e destul de simplu. Nu forța nota. Asta e tot ce vrea Publicul. El oferă, dar și ia. Dacă îl nemulțumești cumva, ia imediat tot ce ți-a oferit, apoi te calcă în picioare, că nu te mai salvează nici un PR și nici o campanie de caritate.
Deseori, Publicul e egoist. Nu vrea să fii excesiv de celebru. El te va iubi mai mult dacă rămâne loc de un pic de mister, dacă nu te știe chiar tot globul, ci numai jumătate...
Iar dacă nemulțumești cât de puțin spectatorii, they'll immediately be like

FUCK YOU, BITCH!!!

Cele mai bune exemple sunt Gangnam Style si Justin Bieber.
Pe timpurile frumoase când Gangnam Style avea numai 30 de milioane de vizualizări și nu un miliard, videoclipul era privit ca o glumă bună, o melodie lipicioasă și veselă, având ca protagonist un coreean amuzant și original.
O dată ce a devenit viral, s-au înmulțit și hater-ii, și au început a vehicula atacuri la adresa rasei solistului, apoi la calitatea cântecului, apoi la mesajul ascuns inexistent al lui...
S-a întâmplat exact ceea despre ce vorbeam eu anterior. Publicul a luat tot ce a dat. L-a aruncat din modă și l-a clasat la categoria "cine dracu poate crede că așa ceva merită un miliard de vizualizări", când singur (Publicul, măria sa) câteva luni în urmă saliva ascultându-l și parodiindu-l.
Mindfuck sau nu?

P.S. Iar dacă Bieber rămânea pe youtube cu home videos, lumea avea să fie un loc mai bun.