In Memoriam

Totul ce are început, are, evident, şi sfârşit.
Toţi suntem conştienţi de asta fie că vrem, fie că nu...
Şi deşi suntem conştienţi de asta şi, într-un fel, oarecum, ne resemnăm, totuşi în momentul în care se sfârşeşte, uiţi şi de resemnare, şi de toate din jurul tău. Conștiința ta se focalizează asupra lucrului ce a provocat Sfârşitul şi îşi varsă toată suferinţa, neglijând factorii externi care fac tot posibilul să te încurajeze şi să te consoleze.
Aş vrea să spun că totul s-a sfârşit atât de repede, fără ca măcar să-mi dau seama... Dar nu a fost să fie aşa...
În mâinile ei, în faţa mea...
O săptămână de suferinţă, trei ore de zbucium, jumătate de oră de chin, două secunde de suspans.. şi apoi linişte... sunet de lacrimi... eternă linişte...
Fiinţă nevinovată, iartă-mă. E vina mea. Poate dacă avea să...
Mda. "Dacă..."
Nu-mi iese din cap imaginea asta... Tu.. micuţ şi rece... Nemişcat...
Gata. M-am săturat de plâns. Şi totuşi nu mă pot opri...
Hai gata.

Obsesie

Când am auzit că vine la noi, mi-am dat seama că trebuie să fie rău de tot, mai ales având în vedere că era seara, iar următoarea zi era luni deja. M-am retras, am conectat lampa de masă, am închis uşa şi m-am aşezat atent pe scaun ca să gândesc la rece totul. Ce putea fi atât de grav încât să-l determine să vină acasă la mine pentru a discuta problema? De ce vine??
Capul meu devenise o sală de judecată ce aștepta verdictul final: întradevăr grav sau alarmă falsă? Avocații apărării căutau argumente pentru a dovedi că nu e pe cât pare de serios şi că exagerez, iar avocații acuzării atacau încontinuu, avându-l pe partea lor ca martor pe Vină, care era, de altfel, foarte indecis: ba devenea transparent, ba se făcea opac şi intens colorat, pentru ca mai apoi să se lase din nou cucerit de translucid.
Probabil verdictul avea să fie pronunţat în momentul în care El avea să intre pe usă. Între timp, m-am trezit din transă şi mi-am dat seama că plângeam.
În sala de judecată se ducea o luptă. Lupta acerbă dintre psihicul ce se apăra cu disperare pentru propria sa stare de sănătate şi conștiința ce se încăpăţâna cu desăvârşire să accepte că ar putea exista vreo ieşire din situaţie. În fine, ambele părţi exersau o pregătire morală pentru oricare ar fi fost lovitura finală; iar acea aşteptare îndelungată nu făcea decât să înrăutăţească situaţia.
De undeva se auzea ticăitul unui ceas. Exact ca în filme. Există momente de concentrare atât de profunde încât ajungi să auzi absolut totul în jurul tău, cu excepția a ceea ce aștepți cel mai mult să auzi. Eu ajunsesem într-un astfel de moment. Desluşeam paşii pisici, televizorul vecinilor... ascultam cum îmi scrâşnesc cartilagiile la fiecare mişcare oricât de lentă... şi totuşi, nimic nu se mai întimpla...
Blestemată de sonerie. Mă obsedează sunetul pe care nu-l emite.

...Ştiu pentru ce vine. Vine să mă distrugă moral şi să-mi vorbească lucruri pe care le ştiu deja la perfecţie. Vine să mă convingă încă o dată că, deşi le ştiu, nu întreprind nimic ce ar dovedi cel puţin că le cunosc. Vine în speranţa că va schimba ceva. Sper şi eu. Sper şi aştept.

...şi nu mai vine.

Azi

7:35 Mghhhh... Trebuie să mă scol...
7:40 Unde mi-s pantalonii? Sunt sigură că i-am lăsat aici... Thomas, nu cumva...
7:40:38 SCOALĂ DE PE PANTALONII MEI!!!
7:45 OMG deja e 7 şi 45 minute...
7:50 OMG deja e 7 şi 50 minute..
8:00 "Bzzzzzz...Bzzzzzzz...Bzzzzzz"; "New message. Read"; "Poate oleak o sa intirzi";
8:12 Am întârziat ambele.
8:27 Încă nu au început orele şi deja am primit câteva veşti "bune".
8:43 Lecţia de mate e mai lungă ca oricând.
8:45 "Vera, la tablă!"
9:15 Am rezolvat un exerciţiu în jumătate de oră.
10:00 Se aude undeva în clasă... "Uăi şi avem următoarea?"
10:03 Se aude undeva în clasă... "Uăi tu şi, teai afighit? Dă încoa PiăSPi-ul!" (PSP-PlayStationPortable")
10:03:40 "Igor, treci la tablă!"
11:15 "U nas kantrolinaia rabota." Încă o veste bună.
11:18 "Sevodnea mî ne pişem kantrolinuiu, ia ne mogu naiti moi ucevnik." Uraaa.
12:05 Educaţia fizică. Relaxăişon.
12:30 Afară pe stadion. Ne bucurăm de ultima zăpadă... "Aiiii, cine dracu m-o nimerit în spate??"
13:38 La limba română. No comment că profa de română îmi citeşte blogu.. :D
14:00 Acasă!
15.37 Dispoziţiei mele i-au crescut aripi!.. Wow! Sunt atât de fericită! Totul e atât de roz! Toate problemele par să se rezolve de la sine şi nu-mi mai trebuie nimic pe lumea asta decât muzică şi destul loc în jur ca să nu mă lovesc de nimic în timp ce dansez de fericire.
16:00 Dispoziţia şi-a luat zborul.
18:44 O fac pe deşteapta, da? Nu am ce face. Aşa sunt eu. Lasă că cineva ştie despre ce vorbesc, chiar dacă tu nu înţelegi.

...nu prevăd viitorul... completez mai târziu...

Forgive and Forget

M-ai strâns la piept şi apoi te-ai îndepărtat încet-încet...
..ca să nu mă sperii şi să încep a alerga după tine înnebunită..
..ca să nu te împiedic să pleci..
..ca să aibă mai mult efect falsele promisiuni menite doar să mă calmeze pe o perioadă, ca tranchilizantul ce ameţeşte bestia şi-i ia temporar puterea...
Te-am privit şi am inspirat adânc aroma artificială ce ai lăsat-o în urmă..
Să ştii că persistă şi azi...

Crepuscul.
Zori de zi.
Am adormit aşteptându-te.
M-am trezit în fotoliu cu picioarele strâse la piept..
..cu mâna stângă strâns încleştată de telefon.
"Nu aveţi apeluri pierdute."
"Nu aveţi mesaje noi."
Mereu e la fel.

Scrie-mi
Sună-mi
Nu tăcea
Nu regreta
Gândeşte bine
Vino
Pleacă
Mai stai
Revino
Rămâi
Vorbeşte-mi
Spune-mi
Zi-mi
Ce te frământă?
Acceptă
Uită
Reculege-te
Îndură
Înţelege
Iartă
Iartă-mă...
♥
abstract de tot :D sa fiu iertata!

Dorian Gray

Vine, vine priimăvaraa..
Se aude-n toaată ţaara..
...sau cum?
Ei, nu contează.

Am privit zilele astea filmul "Dorian Gray".
Ce mi-a plăcut actoraşul ăla măăăăăăăă... (Ben Barnes, care îl joacă pe Dorian)
La sfârşitul articolului voi pune nişte fotografii cu el.
Liviu spune că m-am îndrăgostit. Îi place să exagereze.
Râde pe seama mea.
Da' întradevăr mi-a plăcut filmul.. Şi actorul din rolul principal..
Sunt sigură că şi Andrei îmi va reproşa ceva referitor la articolul ăsta. Nu i-a plăcut nici filmul, nici actorul.
Eu cred că doar îl invidiază. Pentru că e mai frumos şi mai bogat şi mai breaz decât el.

Iată şi nişte poze cu El. Recomand filmul. Ascultati aici toate soundtrack-urile de pe parcursul filmului (numai 3) şi soundtrack-ul de bază al trailer-ului (iată şi varianta prescurtată), preferata mea. Cam sumbre, dar mie îmi plac. Ei, în fine, şi filmul e cam tot aşa.
Apropo, e ecranizare a cărţii lui Oscar Wilde- "The Picture of Dorian Gray".

Aşa, admiraţi-l... xD

Aceasta, ultima, e chiar scenă din film...

Click pe imagini pentru mărire. 

http://www.doriangraymovie.co.uk/

♥ Copchil obsedat ♥