Banalităţi lipsă

Na, chinuiţi-vă să-mi înţelegeţi scrisul.

Spre Eurovision cu troleubuzu'!

Ca de obicei, pe la începutul anului, începe preselecţia pentru Eurovision. Nu am prea am urmărit cine pretinde anul acesta să cânte pe scena de la Baku, că sunt vreo 50 în total şi mi-a fost lene, DAR, fiţi atenţi aici, am dat peste acest fenomen...
Sasha Bognibov are deja ceva timp de când tot încearcă să ne "impresioneze", ba cu emocore miorlaială, ba cu mesaje extrem de profunde exprimate care îţi ajung direct la suflet, ba cu machiaj gay, ba cu maimuţăreală în videoclipuri, ba cu toate la un loc...
În fine, a ajuns la ProTV, uite că încearcă să ajungă şi la Eurovijăn, ba mai mult, a propus DOUĂ piese!
A doua nu mă interesează, uite-o prima. Să ascultăm!



Ieri am văzut-o,
Într-un troooleeeeeubuuuuuz... [ deci, versul meu preferat! ]
Am înţeles,
M-am îndăgostit. [ desigur, pentru asta şi există troleubuze ]


M-am îndrăgostit
De această fată
Dar ea nu observă,
Dar ea nu observă. [ oare de ce? ]


Refren:
Nu stiu de ce, [ cum nu ştii? troleubuzu are aşa proprietăţi, scrie în manualul de instrucţiuni ]
Eu o iubesc [ hoo, băiete, deja? bun trolic. ]
Nu stiu de ce
Singură ..desen? [ deci, chiar n-am înţeles ce spunea acolo ]
Nu ştiu de ce,
Lumea este rea [ ei hai. câţi ani ai, frate? ]
Nu ştiu de ce
Nu poţi fi a mea. [ pentru că n-a achitat la timp taxa, iaca de ce. ]


Prea multe minciuni,
Prea multe crime [ opaaa, filozofie... ]
Lumea este rea
Şe-ntunecată. [ parcă două minute în urmă erai îndrăgostit, deja te gândeşti la crime? ]


Prea multe străzi,
Prea multe-s drumuri, [ ne rătăcim, frate, de asta şi se anunţă staţiile ÎN TROOOLLEEEUBUUZ ]
Cum se aleg
Un singur drum... [ alege două, rute de troleu sunt cel puţin 20 ]


Refren:

Concluzia?
Atenţie, uşile se închid. Următoarea staţie, Eurovision. Stimaţi pasageri, achitaţi la timp taxa pentru călătorie. Împreună vom contribui la dezvoltarea Chişinăului ecologic!

Aşa sunt eu, cretin.

Ştiţi ce urăsc eu, pe lângă alte mii de chestii mărunte?
Atunci când eu reproşez ceva cuiva şi mi se aruncă în faţă un "aşa sunt eu" imbecil. Deci aceasta este, în umila mea opinie, cea mai cretină justificare din câte există.
Nu, nu şi iar NU. În primul rând, cu există aşa ceva, simplemente "a fi"! Cel puţin nu în momentul în care eu îţi spun că tu ai făcut o greşeală, iar unica ta justificare este firea ta de cretin. Nu poţi pur şi simplu, să-mi zici că ai greşit pentru că AŞA EŞTI. NU! Nu eşti aşa! Toţi greşim, dar asta nu e scuză ca să ai cale liberă la cretinisme. Omul învaţă din greşeli, dar nu le comite în continuare având în apărarea sa justificarea că AŞA E.
Să vorbim la concret. Nu ne mai legăm de greşeli la general, ca să nu vă induc în eroare şi să scăpaţi uşor deja cu chestia că "toţi greşim".
Să vorbim de o anume greşeală. Cum ar fi, ţi-a fost lene să faci ceva, sau ai uitat, sau ţi-a fost în cot. Dacă "aşa eşti", înseamnă că ceea ce ai făcut ţine exclusiv de firea ta. Dacă ce ai făcut ţine exclusiv de firea ta, înseamnă că e ceva individual. Dacă e ceva individual, înseamnă că nu mai e greşeală, e doar ceva firesc cu care te ocupi tu de obicei. Deci pentru tine e ceva absolut normal să uiţi mereu, să-ţi fie în cot de alţii şi să-ţi fie lene să-ţi mişti fundu. Şi asta e adevărat doar în cazul în care eşti cretin. Deci, nu trebuie să-mi arunci cărămida în cap cică "aşa sunt eu" şi deal with it! NU! Dacă tot îmi faci mărturisiri justificatoare referitoare la firea ta, ai te rog frumos curajul şi concretizează-mi deja, "Aşa sunt eu, cretin!".
Dar nu o declara pur şi simplu. Nu te complace în firea ta de idiot! Recunoaşte-ţi greşelile pentru a te schimba în mai bine, nu pentru a-mi spune că eşti cretin doar ca să scapi.
Şi Punctum!

Ai fost acidul meu sulfuric

"...Croncănitul ciorilor. Acest sunet deprimant nu înseamnă absolut nimic pentru mine. Ba chiar mă face să mă simt mai confortabil.
Mereu mi-au plăcut ciorile. De câte ori auzeam lumea plângându-se referitor la "trilul" lor insuportabil, sau la penajul lor sumbru, de câte ori au fost ironizate, dispreţuite, temute... nu am fost de acord niciodată. Ciorile sunt cele mai inteligente păsări şi au o memorie uluitoare, proporţia creier - volum corporal fiind la fel ca cea a maimuţelor. Pe lângă asta, mie mi se par frumoase... chiar mai frumoase decât porumbeii. Penele negre, lucioase, sidefate, ciocul mare şi puternic sunt cu siguranţă mai impresionante decât, să zicem, exteriorul majorităţii păsărilor care mişună prin oraş, în dependenţă de perioada anului..."

Asta gândeam eu în timp ce înaintam prin câmpul deschis cu pământ bătătorit, nemărginit, care se unea în depărtare cu cerul sur. Simţeam o sete cumplită, dar inexplicabilă, pentru că băusem un pahar plin cu apă puţin timp în urmă. Sau mi s-a părut? Sau poate nu de apă îmi era sete? Sau poate nu băusem apă de care trebuia?
Tot mergând aşa, agale, prin câmpul meu bătătorit, uneori mai găsesc câte un pahar cu apă cristalină. Uite aşa, pe jos, pur şi simplu. Niciodată nu m-am forţat prea mult să le caut, erau mereu prin apropiere. Înainte obişnuiam să mă arunc şi imediat să-l beau, pentru că pe măsură ce mă apropiam de el, setea devenea din ce în ce mai puternică. Din păcate, se pare că mă grăbeam peste măsură; apa nu-mi potolea setea decât pentru foarte puţin timp şi îmi continuam plimbarea cu un nod în gât.
Odată, după o cale foarte lungă şi secetoasă, mi-a apărut la orizont un pahar superb, strălucitor, perfect transparent, cu picior ornat. Eram în extaz! M-am apropiat încetişor, mai întâi ca să admir puţin lichidul pur, pentru ca apoi să-l dau pe gât într-o secundă. Şi ce credeţi? Evident, prea frumos ca să fie adevărat. N-am simţit nimic decât când mi-a ajuns în stomac şi a început să ardă. Ah, dar ce durere, ce agonie! Am căzut ca secerată şi am zăcut ceva timp. Ce naiba se ascundea în interiorul pereţilor aparent transparenţi?
Dar n-a fost letal. Mi-a fost de învăţătură. Acum, în loc să umblu pe pământ cimentat şi aştept să dau de pahare cu apă, îmi ar solul şi.... cred că am dat de un izvor. :)

Sufletista are doi...

...anişori. Uraaaa, tovarăşi!
N-am chef să scriu despre asta. În schimb, am găsit ceva foarte relevant pe site-ul reţelei de farmacii Felicia.
Deci, voiam să mă informez referitor la ramele disponibile pentru ochelari la comandă. Aşteptam să văd nişte modele, preţuri aproximative, detalii... În schimb, găsesc doar descrierea aceasta, scrisă în Times New Roman.

Rame Optica Felicia

 Modelele moderne de rame sunt produsul creaţiei comune [oho!] a designerului şi constructorului [come on, really? constructor??], o combinaţie de cea mai avansată tehnologie cu artă [tehnologie cu artă avansată?], linii perfecte cu stil provocator, aur [fuck sentence logic], platină şi titan cu pietre preţioase şi strase [strase?? seriously?], materiale plastice de peste 2000 [CÂTE, MĂ?!] culori cu mătase naturală [aham..], specii preţioase de lemn, corn de bivol şi altele [corn de bivol, corn de capră, corn de vacă şi de altele dobitoace]. În funcţie de forma, stilul şi materialul ramei Dvs puteţi arăta mai degajată sau mai sobru [mhm], mai tânără sau mai vârstnică [să arăt mai bătrână e tot ce mi-am dorit vreodată]; rama (bineînţeles, şi ochelarii în ansamblu) [BINEÎNŢELES!] poate accentua individualitatea Dvs. De aceea alegerea unei rame este un lucru de răspundere [oh, come on, really??] şi poate fi făcut calificat [fo' sure] doar de consultanţii salonului Optica, care au urmat un curs special de instruire şi posedă un complex de cunoştinţe şi deprinderi [complex de deprinderi? oare ce deprinderi sunt necesare pentru a vinde ochelari cu strase?] necesare pentru astfel de lucru [de ce fel de lucru, mah?]. 

Mă duc fuguţa să-mi cumpăr nişte rame cu strase şi în ansambu cu ochelari, bineînţeles.