Aşa sunt eu, cretin.

Ştiţi ce urăsc eu, pe lângă alte mii de chestii mărunte?
Atunci când eu reproşez ceva cuiva şi mi se aruncă în faţă un "aşa sunt eu" imbecil. Deci aceasta este, în umila mea opinie, cea mai cretină justificare din câte există.
Nu, nu şi iar NU. În primul rând, cu există aşa ceva, simplemente "a fi"! Cel puţin nu în momentul în care eu îţi spun că tu ai făcut o greşeală, iar unica ta justificare este firea ta de cretin. Nu poţi pur şi simplu, să-mi zici că ai greşit pentru că AŞA EŞTI. NU! Nu eşti aşa! Toţi greşim, dar asta nu e scuză ca să ai cale liberă la cretinisme. Omul învaţă din greşeli, dar nu le comite în continuare având în apărarea sa justificarea că AŞA E.
Să vorbim la concret. Nu ne mai legăm de greşeli la general, ca să nu vă induc în eroare şi să scăpaţi uşor deja cu chestia că "toţi greşim".
Să vorbim de o anume greşeală. Cum ar fi, ţi-a fost lene să faci ceva, sau ai uitat, sau ţi-a fost în cot. Dacă "aşa eşti", înseamnă că ceea ce ai făcut ţine exclusiv de firea ta. Dacă ce ai făcut ţine exclusiv de firea ta, înseamnă că e ceva individual. Dacă e ceva individual, înseamnă că nu mai e greşeală, e doar ceva firesc cu care te ocupi tu de obicei. Deci pentru tine e ceva absolut normal să uiţi mereu, să-ţi fie în cot de alţii şi să-ţi fie lene să-ţi mişti fundu. Şi asta e adevărat doar în cazul în care eşti cretin. Deci, nu trebuie să-mi arunci cărămida în cap cică "aşa sunt eu" şi deal with it! NU! Dacă tot îmi faci mărturisiri justificatoare referitoare la firea ta, ai te rog frumos curajul şi concretizează-mi deja, "Aşa sunt eu, cretin!".
Dar nu o declara pur şi simplu. Nu te complace în firea ta de idiot! Recunoaşte-ţi greşelile pentru a te schimba în mai bine, nu pentru a-mi spune că eşti cretin doar ca să scapi.
Şi Punctum!