Of, deci.. de unde să încep...
Nu am chef şi nici inspiraţie să scriu ceva teafăr de câteva săptămâni deja.
Am pierdut mulţi cititori şi ar trebui să şi revin la fosta adresă...
Am acum multe pe cap, două mari proiecte, unul la informatică, altul la un concurs de literatură, şi blogul cam rămâne în umbră...
Vreau să reîncep să scriu, dar deja cam e problemă cu subiectele, că n-am urmărit demult situaţia politică, iar afară a nins şi nu pot critica glodul de pe trotuare... încă.
Sunt cam tolerantă în ultimul timp. Un an în urmă, pe vremea asta, criticam şi mă legam de orice. Şi aveam ce scrie. Dar acum, nu prea ştiu...
Mi-e dor de tine, blog. Mi-e dor de voi, schiţe satirice şi stângace...
Cu toate astea, voi face un efort şi voi începe din nou să scriu.
Să zicem că... am fost într-o mică vacanţă.
ATENŢIE, cel târziu poimâine voi schimba adresa din nou în sufletista.blogspot.com.
See ya soon!
23 February 2011
15 February 2011
I'll be back
Deci, având în vedere că sunt din nou unicul autor aici, titlul şi URL-ul nu mai au sens.
Voi reveni la sufletista.blogspot.com şi la Virtual Home Sweet Home în curând! :)
Voi reveni la sufletista.blogspot.com şi la Virtual Home Sweet Home în curând! :)
6 February 2011
4 February 2011
Dulce delir
Ştiţi ce aş vrea eu?
Un apartament cu două etaje. De ce? Nu ştiu, aşa mi-a trăsnit mie.
Deci, un apartament cu două etaje; complet mobilat, wifi instalat şi cu mâncare în frigider. Neapărat apartament, în vre-un bloc de ăsta nou, cu minim 15 etaje, iar eu să mă aflu la al 10-lea el putin. Nu aş vrea casă la sol. M-aş simţi prea izolată.
La primul etaj aş avea sufrageria, un dormitor pentru oaspeţi, cu baie. În sufragerie aş avea neapărat un LCD nou nouţ, cu diagonală de peste 70", subţirel, elegant. O măsuţă pentru cafea şi un laptop. Geamuri... geamuri imense! Primul etaj ar fi foarte luminos.
Aş avea într-un colţ o scară de metal şi sticlă, sau lemn... încă nu am decis. Lemnul e mai pitoresc, dar nu intră în peisaj. Sticla intră în peisaj, dar e rece a naibii.
La al doilea nivel aş avea dormitorul meu, cu un pat uriaş, din lemn negru, sau cafeniu deschis lăcuit, nu ştiu... încă nu am decis. Negru e elegant, dar prea rigid. Maro lăcuit e călduţ şi primitor, dar nu intră în peisaj, aduce a bunică. Un sistem home cinema negru.
În camera mea aş avea neapărat şi o baie, cam la fel de mare cât dormitorul propriu-zis, cu faianţă de culoarea lavandei, fără nici un geam, dar bine luminat de beculeţe euro. O cabină de duş, o cadă maaare şi un jacuzzi. O oglindă, aşa, medie şi un dulăpaş pentru medicamente. Nici un fel de maşină de spălat, uscător de rufe, nu... nu intră în peisaj.
De fapt, întreg al doilea nivel ar fi doar dormitorul meu, plus un balcon drăguţ, cu gresie şi fără geamuri, doar cu un grilaj din fier forjat.
Am menţionat că frigiderul trebuie să aibă din start mâncare?
N-ar fi rău şi un sistem automat de realimentare cu produse atunci când se goleste.
Alte detalii:
Călin: nu te-ai gindit ca o sa ai vecini nebuni care o sa te nebuneasca la cap?
Călin: :)))
Călin: sau dac vreun cutremur..
Călin: al 10 etaj cam periculos..
Eu: de vecini mii paralel :D eu o sa fiu tinara si plina de viata si pofighista :D .. numai babele frustrate se pling de vecini galagiosi..
Eu: ei..
Eu: cutremur
Eu: o sa mor fericita cel putin
Călin: :D
Călin: dap bine.. dar cu masinele ce o sa faci?
Eu: care masini?
Călin: cu audele cela.. si cu bmw.. ))) cum tu cu asa casa .. si fara masini? cu ce o sa te duci la serviciu?
Călin: da la cumparaturi?
Călin: tre 2 masini
Călin: :D
Eu: nu, eu cu bicicleta voi calatori : ) voi avea 2 biciclete. una subritica, frumosa, roz, cu corzinka .. pentru zile insorite, si alta sportiva, cu roti groase, masiva, cu 21 viteze ..pentru.. nush pentru ce. la cumparaturi cu rutiera, ca să nu-mi bat capul cu parcarea..
P.S. Şi încă un cineva tot n-ar fi rău. Numai să se potrivească cu peisajul şi să stea cuminţel pe canapeaua de piele albă din sufragerie şi să citească o carte, să-mi delecteze privirea.
Un apartament cu două etaje. De ce? Nu ştiu, aşa mi-a trăsnit mie.
Deci, un apartament cu două etaje; complet mobilat, wifi instalat şi cu mâncare în frigider. Neapărat apartament, în vre-un bloc de ăsta nou, cu minim 15 etaje, iar eu să mă aflu la al 10-lea el putin. Nu aş vrea casă la sol. M-aş simţi prea izolată.
La primul etaj aş avea sufrageria, un dormitor pentru oaspeţi, cu baie. În sufragerie aş avea neapărat un LCD nou nouţ, cu diagonală de peste 70", subţirel, elegant. O măsuţă pentru cafea şi un laptop. Geamuri... geamuri imense! Primul etaj ar fi foarte luminos.
Aş avea într-un colţ o scară de metal şi sticlă, sau lemn... încă nu am decis. Lemnul e mai pitoresc, dar nu intră în peisaj. Sticla intră în peisaj, dar e rece a naibii.
La al doilea nivel aş avea dormitorul meu, cu un pat uriaş, din lemn negru, sau cafeniu deschis lăcuit, nu ştiu... încă nu am decis. Negru e elegant, dar prea rigid. Maro lăcuit e călduţ şi primitor, dar nu intră în peisaj, aduce a bunică. Un sistem home cinema negru.
În camera mea aş avea neapărat şi o baie, cam la fel de mare cât dormitorul propriu-zis, cu faianţă de culoarea lavandei, fără nici un geam, dar bine luminat de beculeţe euro. O cabină de duş, o cadă maaare şi un jacuzzi. O oglindă, aşa, medie şi un dulăpaş pentru medicamente. Nici un fel de maşină de spălat, uscător de rufe, nu... nu intră în peisaj.
De fapt, întreg al doilea nivel ar fi doar dormitorul meu, plus un balcon drăguţ, cu gresie şi fără geamuri, doar cu un grilaj din fier forjat.
Am menţionat că frigiderul trebuie să aibă din start mâncare?
N-ar fi rău şi un sistem automat de realimentare cu produse atunci când se goleste.
Alte detalii:
Călin: nu te-ai gindit ca o sa ai vecini nebuni care o sa te nebuneasca la cap?
Călin: :)))
Călin: sau dac vreun cutremur..
Călin: al 10 etaj cam periculos..
Eu: de vecini mii paralel :D eu o sa fiu tinara si plina de viata si pofighista :D .. numai babele frustrate se pling de vecini galagiosi..
Eu: ei..
Eu: cutremur
Eu: o sa mor fericita cel putin
Călin: :D
Călin: dap bine.. dar cu masinele ce o sa faci?
Eu: care masini?
Călin: cu audele cela.. si cu bmw.. ))) cum tu cu asa casa .. si fara masini? cu ce o sa te duci la serviciu?
Călin: da la cumparaturi?
Călin: tre 2 masini
Călin: :D
Eu: nu, eu cu bicicleta voi calatori : ) voi avea 2 biciclete. una subritica, frumosa, roz, cu corzinka .. pentru zile insorite, si alta sportiva, cu roti groase, masiva, cu 21 viteze ..pentru.. nush pentru ce. la cumparaturi cu rutiera, ca să nu-mi bat capul cu parcarea..
P.S. Şi încă un cineva tot n-ar fi rău. Numai să se potrivească cu peisajul şi să stea cuminţel pe canapeaua de piele albă din sufragerie şi să citească o carte, să-mi delecteze privirea.
2 February 2011
Fata din romanele lui Kafka
N-o voi putea uita niciodată.
Era iarnă. Mergea cu capul uşor plecat, privind spre picioare. Uneori mai ridica privirea spre trecători. O ţin minte perfect. Chipul ei rigid şi rece...
Ochii de gheaţă, conturaţi de gene negre, m-au săgetat pentru o clipă, pentru ca mai apoi să revină la contemplarea pământului. (Zicând ochi de gheaţă, mă refer la culoarea şi senzaţia rece ce ţi-o lasă.)
Păşea neatent, mergea grăbit, şi totuşi puteai zice că pluteşte peste drumul acoperit de polei.
O fracţiune de secundă - atât a durat schimbul de priviri, dar mult timp după asta m-am simţit ca o corabie prinsă la un ţărm îngheţat bocnă. Un fior mi-a traversat şira spinării, şi s-a oprit acolo. Se părea că gri-ul acela neînduplecat mă urmăreşte.
Încorsetat am rămas şi am mers o perioadă luptând cu rezistenţa aerului rarefiat ce se încăpăţâna să-mi oxigeneze plămânii. Oare există aşa ceva?
Poate a fost doar o iluzie, o arătare halucinantă... Sau poate exagerez...
Dar una ştiu sigur, când i-am întâlnit ochii, simţeam că mă sufoc literalmente.
Aş vrea s-o mai văd o dată. Dar nu acum. La primăvară, când se va topi...
Era iarnă. Mergea cu capul uşor plecat, privind spre picioare. Uneori mai ridica privirea spre trecători. O ţin minte perfect. Chipul ei rigid şi rece...
Ochii de gheaţă, conturaţi de gene negre, m-au săgetat pentru o clipă, pentru ca mai apoi să revină la contemplarea pământului. (Zicând ochi de gheaţă, mă refer la culoarea şi senzaţia rece ce ţi-o lasă.)
Păşea neatent, mergea grăbit, şi totuşi puteai zice că pluteşte peste drumul acoperit de polei.
O fracţiune de secundă - atât a durat schimbul de priviri, dar mult timp după asta m-am simţit ca o corabie prinsă la un ţărm îngheţat bocnă. Un fior mi-a traversat şira spinării, şi s-a oprit acolo. Se părea că gri-ul acela neînduplecat mă urmăreşte.
Încorsetat am rămas şi am mers o perioadă luptând cu rezistenţa aerului rarefiat ce se încăpăţâna să-mi oxigeneze plămânii. Oare există aşa ceva?
Poate a fost doar o iluzie, o arătare halucinantă... Sau poate exagerez...
Dar una ştiu sigur, când i-am întâlnit ochii, simţeam că mă sufoc literalmente.
Aş vrea s-o mai văd o dată. Dar nu acum. La primăvară, când se va topi...
31 January 2011
29 January 2011
Somebody
Cineva care să te ştie de la A la Z. Când vei avea vreo perioadă mai grea, acel cineva să ştie exact în ce rezidă problema ta. Când nu vei şti ce e cu tine, acel cineva să aibă toate răspunsurile. Când te vei frământa în anumite decizii sau vei fi măcinat de deziluzii - să ştie remediile. Acel cineva ...
Mulţi v-aţi putea gândi că un astfel de "cineva" nu poate fi util în toate cazurile, pentru că, şi normal, nimănui nu-i place să fie descoperit întru toate, trebuie oricum să rămână puţin "mister", puţin teren "neexplorat". Dar.. acel cineva ştie asta deja şi vădit nu va spune nimic.
Ar fi ca o înţelegere tacită între voi. Poate tu nici nu ai fi la curent cu faptul că acel cineva cunoaşte totul despre tine.
Poate tu nici nu i-ai remarca prezenţa în mod deosebit, dar Cineva există, Cineva ştie şi Cineva va fi mereu acolo pentru tine...
26 January 2011
25 January 2011
Încă o Istorie, literally.
Am menţionat o dată mai demult despre istorie şi despre proful care predă acest obiect la mine la şcoală. Nu aş vrea să mă repet, dar atunci am vorbit foarte, dar FOARTE pe scurt despre ce înseamnă să înveţi la istorie sub jurizdicţia acestui nou profesor al nostru...
Vreau să simţiţi şi voi o dată ce simt eu când vreau să învăţ la istorie şi nu am în faţă un material bine-structurat (referire directă la vechea profă), ci un amalgam de evenimente scrise într-un text uriaş fără alineate.
Având în vedere că chiar mâine am test pe capitol, repet de zor pagini întregi de conspecte dictate.
Cititul în gând al acestor esee + o durere severă de cap =
"Aşa, so luăm de la început. Mai întâi avem "Reunificarea dacilor sub Decebal". Sub Decebal? wtf?! ok, whatever. După destrămarea regatului lui Burebista teritoriul s-a împărţit în 4 provincii, apoi în 5, iar romanilor le convenea acest lucru. Deci romanii de ceva timp deja îşi frecau palmele cu gândul că în curând vor mai avea încă o bucăţică de teritoriu anexată la imperiu. Mai departe va fi vorba despre regatul dacic din munţii Orăştiei.. probabil... asta e scris la mijlocul caietului în orice caz.
După ce moare Burebista, urmează la tron Deceneu, care face din Dacia un stat teocratic. După Deceneu vine Comosicus, apoi Scoryllus, apoi Duras, apoi Diurpaneus. Diurpaneus era al doilea nume al lui Decebal. Deci în sfârşit vine şi Decebal. Nume random cu care Decebal chipurile ar fi intrat în conflict: Dapyx, apoi cu Rolex, apoi Zyraxes, apoi Picones. Decebal unifică Dacia, dar nu cuprinde un teritoriu atât de mare ca şi Burebista. În principiu, Decebal îi unifică numai pe geto-daci, care erau în sud şi prin Carpaţii Occidentali iar în rest "avem informaţii foarte vagi despre regatele extra-carpatice şi conducătorii lor".
DAR, înainte ca Dacia să fie unită, mai este ceva!! În anii 60-70 după Hristos, Duras tot unifică Dacia, profitând de războaiele civile de la Roma, apoi după ce conflictele încetează, kakoi-ta Domiţian vrea să cucerească Dacia. Stai... Cine-i Duras? (deci, vă jur, scriam tot ce dicta ăla! mai întâi un eveniment, apoi altul, apoi ambele, apoi se întoarce în trecut ca să facă o menţiune despre al treilea eveniment care a avut loc între acele două, apoi revine la prezent, şi totul înscris!!! apoi mai încearcă şi descurcă ceva de acolo)
Ok, după chestia cu Duras, este un război în 87. Victoria de la Tapae a lui Decebal. Învinge o legiune uriaşă. AAAA, iaca, abia apooooi, după acest eveniment, Decebal devine rege în locul lui Duras. A, nuuu! Diurpaneus devine rege, apoi îşi ia titulatura de Decebal. Stai.. e tot aia... Fuck!!
Ok, maaai departe... o stat Decebal la putere cât o stat, apoi, într-o zi, încep războaiele daco-romane şi Dacia e transformată în provincie romană. Aici intervine Tetius Iulianus care tot luptă cu Decebal la Tapae. Apoi revine în peisaj şi Domiţian. Ăştia pahodu îs generali romani. AAA, iaca cine-s.. Deci, vin ăia doi şi Decebal îi face zob pe ei şi pe legiunile lor. Asta se întâmpla prin anii 97-99 după Hristos. Apoi în 101-102 mai vine o legiune! Tot fără rost. Apoi mai vine încă o legiune, în 105-106! Şi ăia kicked Decebal's ass, în sfârşit! Asta s-a întâmplat doar pentru că Decebal deja era bătrân. Traian a fost cel care la învins. Traian, Traiaaan.. hmm.. cunoscut.. aaaa! Ăla cu columna. Ok.
DAR!!!, ÎNAINTE CA (iarăşi întoarcere în timp) Decebal să-l fi învins pe Domiţian, l-a obligat să-i dea nuştiuce în urma unui tratat de pace... armament, femei.. a, nu, femei nu. Iar acum când Decbal a fost învins, Traian l-a obligat să i se întoarcă armamentul şi femeile. A, nu. Femeile nu.
Deci, revenim la ale noastre. Anii 105-106, Traian atacă, Decebal este trădat, apoi învins. Nu vrea să fie luat în Roma aşa că încearcă să fugă. Nişte pederaşti romani îl urmăresc, iar Decebal, pentru a nu fi luat prizonier, se sinucide. Toate sursele zic că se sinucide cu pumnalul său. Sursele romane spun că alergând pe câmpul de luptă s-a împiedicat de un băţ şi a căzut accidental lovindu-se de un cuţit care accidental stătea înfipt în pământ cu lama în sus.
Apoi Traian cucereşte Sarmisegetuza, pe care apoi o administrează tot el. Redenumeşte capitala provinciei în Ulbia Traiana Augusta Dacica. Apoi se răzgândeşte, că avea prea mult de scris la adresă când îşi depunea domiciliul în acte. Şi capitala redevine Sarmisegetuza..."
Deci asta e abia un sfert, dar finisez aici, pentru că deja devine plictisitor.
Asta este rezumatul a jumătate din 6 lecţii de istorie.
Deci, pe bune, aşa şi este! Că doar nu invetez eu acum din mers toate astea. Pot şi caietul să vi-l arăt! Pot să vă obţin şi o întâlnire cu profu!
Abia atunci o să înţelegeţi... ce înseamnă lecţii cu S.D., profesor, doctor în istorie...
Vreau să simţiţi şi voi o dată ce simt eu când vreau să învăţ la istorie şi nu am în faţă un material bine-structurat (referire directă la vechea profă), ci un amalgam de evenimente scrise într-un text uriaş fără alineate.
Având în vedere că chiar mâine am test pe capitol, repet de zor pagini întregi de conspecte dictate.
Cititul în gând al acestor esee + o durere severă de cap =
"Aşa, so luăm de la început. Mai întâi avem "Reunificarea dacilor sub Decebal". Sub Decebal? wtf?! ok, whatever. După destrămarea regatului lui Burebista teritoriul s-a împărţit în 4 provincii, apoi în 5, iar romanilor le convenea acest lucru. Deci romanii de ceva timp deja îşi frecau palmele cu gândul că în curând vor mai avea încă o bucăţică de teritoriu anexată la imperiu. Mai departe va fi vorba despre regatul dacic din munţii Orăştiei.. probabil... asta e scris la mijlocul caietului în orice caz.
După ce moare Burebista, urmează la tron Deceneu, care face din Dacia un stat teocratic. După Deceneu vine Comosicus, apoi Scoryllus, apoi Duras, apoi Diurpaneus. Diurpaneus era al doilea nume al lui Decebal. Deci în sfârşit vine şi Decebal. Nume random cu care Decebal chipurile ar fi intrat în conflict: Dapyx, apoi cu Rolex, apoi Zyraxes, apoi Picones. Decebal unifică Dacia, dar nu cuprinde un teritoriu atât de mare ca şi Burebista. În principiu, Decebal îi unifică numai pe geto-daci, care erau în sud şi prin Carpaţii Occidentali iar în rest "avem informaţii foarte vagi despre regatele extra-carpatice şi conducătorii lor".
DAR, înainte ca Dacia să fie unită, mai este ceva!! În anii 60-70 după Hristos, Duras tot unifică Dacia, profitând de războaiele civile de la Roma, apoi după ce conflictele încetează, kakoi-ta Domiţian vrea să cucerească Dacia. Stai... Cine-i Duras? (deci, vă jur, scriam tot ce dicta ăla! mai întâi un eveniment, apoi altul, apoi ambele, apoi se întoarce în trecut ca să facă o menţiune despre al treilea eveniment care a avut loc între acele două, apoi revine la prezent, şi totul înscris!!! apoi mai încearcă şi descurcă ceva de acolo)
Ok, după chestia cu Duras, este un război în 87. Victoria de la Tapae a lui Decebal. Învinge o legiune uriaşă. AAAA, iaca, abia apooooi, după acest eveniment, Decebal devine rege în locul lui Duras. A, nuuu! Diurpaneus devine rege, apoi îşi ia titulatura de Decebal. Stai.. e tot aia... Fuck!!
Ok, maaai departe... o stat Decebal la putere cât o stat, apoi, într-o zi, încep războaiele daco-romane şi Dacia e transformată în provincie romană. Aici intervine Tetius Iulianus care tot luptă cu Decebal la Tapae. Apoi revine în peisaj şi Domiţian. Ăştia pahodu îs generali romani. AAA, iaca cine-s.. Deci, vin ăia doi şi Decebal îi face zob pe ei şi pe legiunile lor. Asta se întâmpla prin anii 97-99 după Hristos. Apoi în 101-102 mai vine o legiune! Tot fără rost. Apoi mai vine încă o legiune, în 105-106! Şi ăia kicked Decebal's ass, în sfârşit! Asta s-a întâmplat doar pentru că Decebal deja era bătrân. Traian a fost cel care la învins. Traian, Traiaaan.. hmm.. cunoscut.. aaaa! Ăla cu columna. Ok.
DAR!!!, ÎNAINTE CA (iarăşi întoarcere în timp) Decebal să-l fi învins pe Domiţian, l-a obligat să-i dea nuştiuce în urma unui tratat de pace... armament, femei.. a, nu, femei nu. Iar acum când Decbal a fost învins, Traian l-a obligat să i se întoarcă armamentul şi femeile. A, nu. Femeile nu.
Deci, revenim la ale noastre. Anii 105-106, Traian atacă, Decebal este trădat, apoi învins. Nu vrea să fie luat în Roma aşa că încearcă să fugă. Nişte pederaşti romani îl urmăresc, iar Decebal, pentru a nu fi luat prizonier, se sinucide. Toate sursele zic că se sinucide cu pumnalul său. Sursele romane spun că alergând pe câmpul de luptă s-a împiedicat de un băţ şi a căzut accidental lovindu-se de un cuţit care accidental stătea înfipt în pământ cu lama în sus.
Apoi Traian cucereşte Sarmisegetuza, pe care apoi o administrează tot el. Redenumeşte capitala provinciei în Ulbia Traiana Augusta Dacica. Apoi se răzgândeşte, că avea prea mult de scris la adresă când îşi depunea domiciliul în acte. Şi capitala redevine Sarmisegetuza..."
Deci asta e abia un sfert, dar finisez aici, pentru că deja devine plictisitor.
Asta este rezumatul a jumătate din 6 lecţii de istorie.
Deci, pe bune, aşa şi este! Că doar nu invetez eu acum din mers toate astea. Pot şi caietul să vi-l arăt! Pot să vă obţin şi o întâlnire cu profu!
Abia atunci o să înţelegeţi... ce înseamnă lecţii cu S.D., profesor, doctor în istorie...
Subscribe to:
Posts (Atom)