Exprompt

Pregătisem pentru astăzi un articol mai complicat, legat de niște fignea filozofică referitoare la firea omului. Dar am decis să-l las pentru altă zi.

Hai să vorbim despre gusturile muzicale ale vecinului meu, care sunt mai mult decât îngrozitoare. Vreo două ore în urmă și-a dat volumul la maxim și a decis să-mi demonstreze că IQ-ul lui este mai jos de 10.
Alexandra Stan, Taio Cruz, Sak Noel, EUVARANUDORM, remixuri și house electronic românesc/alogen de cea mai proastă calitate. Dacă triburile africane ar putea face muzică house, ar fi de o sută de ori mai cu sens și două sute de ori mai puțin repetitiv decât cel al românilor europenizați.
Se spune că gusturile nu se discută. Cei cu IQ-ul mai jos de 10 care ascultă One Direction la dejun și Taylor Swift la desert și-au asumat această afirmație care e menită să împace diferențele dintre muzofili. Mult stimați iubitori de singing gay boys și autotune, ceea ce aveți voi, nu se numește "gust". Gusturi au cei care ascultă muzică bună, iată între ei - gusturile nu se discută.
Nu pot decât să regret soarta creierului neted al vecinului meu și să-i doresc să-i ardă boxele și în genere să i se ia dreptul la a avea curent electric.
Iar chestia cu gusturile e valabilă în orice situație, nu numai când vine vorba de muzică. Așa că, dragi cititori, în momentul în care un cinefil se bate cu pumnul în piept că Twilight și Gossip Girl sunt două profunde istorii de dragoste și viață, și, pe deasupra, îți argumentează cu "gusturile nu se discută", nu te feri să-i dai un pumn în botișorul lui iubitor de ficțiune ieftină.