Ninge-n suflet cu fulgi mari și îndrăgostiți, iar noi ne plimbăm prin viscol ținându-ne strâns de mână.
Aș merge încontinuu. Aș savura la infinit momentele în care te simt aproape, și nu m-aș plictisi niciodată să te privesc în ochi, fără să spun nimic, minute în șir. M-aș întreba mereu la ce te gândești și mi s-ar strânge inima de fiecare dată când ai șopti ceva.
Te strâng de mână. Vreau să fiu sigură că ești aici, cu mine.
Să știți că fericirea arată așa cum vrea fiecare s-o vadă.
Dar cum știi când ai găsit-o?
Pur și simplu vei ști. Nu te vei mai întreba.
Fericirea își semnalează prezența cu un stol de fluturași. Fluturași mari și agitați. Uneori îmi pare că-s rândunele, și nu insecte. Iar când aceste entități, oricare ar fi ele, încep a bate din aripi, se cutremură tot corpul. Eu așa îmi dau seama când fericirea e aproape.
Se spune că fericirea este ceva strict spiritual. Dar, fericirea mea este palpabilă și concretă...
Fericirea mea ești tu.
Foarte frumos.
ReplyDeletePot sa te intreb, tu participi la olimpiada la romana?
Merci ) Nu, nu particip de obicei)
Delete