Linişteee...

[deleted]

Hi pipl, i'm Ălien

So, hello pipl, i'm here, si sunt noul [al doilea] proprietar al acestui blog. Pentru cei care nu ma cunosc, o pot face AICI [puteti gasi peste 100 de postari frumoase, si mai putin, muzica, some filme, si file din jurnal]. So, Diana si eu am creat acest blog la ideea mea [cerusem admin la mine pe blog, si am ajuns direct aici].
Ce sa mai zic, postarile mele sunt de obicei filozofice si simple in acelasi timp. Postez cind am vre-un gind bun, sau cind am ceva pe suflet [de obicei asta e mai des]. Nu cred s-o luam noi repede cu postatul, si sper ca in citeva zile ne acomodam si noi un pic si incepem scrisul. So [n-o sa zic "Intr-un ceas bun" ca suna de parca te duci la razboi] wish us luck and let our inspiration give you good posts.

So long, 2nd ME.

Diana: Amin :)

New Beginning

Eu, boss-ul, împreună cu pământeanul am făcut echipă pe blogul meu.
Am schimbat interfaţa, denumirea şi url-ul.
Drunk Dreamerz™ aparţine fostei gazde http://sufletista.blogspot.com/ a.k.a Virtual Home Sweet Home.
Mai este mult de lucru aici.. încă suntem "under construction".
Să fie într-un ceas bun!

perfect is nothing

er

Necotidianul [4] grayday announcement

*piano music*
*sigh*..
help..
i have done it ..again..
i have been here many times before.. oh oh..
hurt myself again today..
and the worst part is there's no one else to blaaaame..
be my friend.. hold me,
wrap me up.. unfold me..
i am smaaall, i am needy
warm me uuup and breathe me..

Nu ştiu de câte mii de ori am ascultat cântecul acesta, dar îl ştiu pe dinafară. Pot şi să nu-l ascult că oricum îl aud în gând deja. E perfect pentru o zi ca asta, şi în genere, pentru un astfel de anotimp. E perfect pentru mine.
Ei da nu-i pe asta. Şi aşa e suficient de sură ziua asta ca s-o mai însuresc şi eu cu cântece kkcioase de jale.
Să vorbim despre politică!
Hm. Nu pot să cred.. tocmai am realizat că nu sunt la curent cu ce se mai întâmplă în ţară acum.. n-am citit presa de vreo lună. Halal.
Atunci.. hai să vorbim despre vremea de afară!
Hai să nu.
În aşa caz, hai despre ..hm, şcoală? Prieteni? Viaţă? Iubire? Tehnologii Tilt Shift? Aparate de fotografiat? Invidie? Note? Instrumente muzicale? Încălzire globală? Nu? :(
Ok.
Lumea n-are chef să vorbească pe aşa vreme.
Şi vopşe... cui i-i a face ceva pe aşa vreme?

Baliverne. Acum un anunţ:
Posibil în următoarele zile să aibă loc o schimbare majoră pe aici. O surpriză. Şi nu e vorba despre un design nou. E ceva radical! Ceva neaşteptat! Ceva la care nu v-aţi fi gândit niciodată! Ceva ..ei, veţi vedea!

Play. Listen. Love

Opreşte playerul acela enervant şi apasă play aici!
Nu am găsit link la .mp3-ul acestui cântec şi nu l-am putut încorpora deodată în streampad.
Now this is what I call Dubstep!

Goluri

Omg.. am impresia că m-a părăsit definitiv inspiraţia.
Muza mea şi-a luat vacanţă la început de an!
Nu pot scrie nimic deja de-o săptămână.
Voiam astăzi să desenez ceva.. aveam o idee, dar când s-o pun pe hârtie - nimic.
Iar despre postat... mă prinde inspiraţia atunci când nu trebuie. De exemplu noaptea, pe la 12.. mă trezesc cu revelatii. Le notez, dar când să revin la ele a doua zi, deja e prea târziu. Câteodată chiar mă rup mii de idei, dar niciodată la timpul potrivit, damn it!
Am acum în cap atâta matematică şi fizică, lua-l-ar naiba de profil realist... Că am ajuns să convertesc totul în formule şi să reduc totul la proprietăţi şi definiţii...
Şi totuşi nu sunt sigură că la umanişti mi-ar fi mai bine. Poate doar luând în calcul ştiinţele exacte simplificate şi reduse la cantităţi de nimic în comparaţie cu ce studiază celălalt profil.
Dar conspectele interminabile de la istorie... comentariile, eseurile de la română... nici aşa nu merge.
De ţi-ai putea alege singur ce să înveţi.. aşa, drăguţ, câte puţin din toate...
Nu o mie obiecte obligatorii şi încă la baza cărora stă epava unui sistem de învăţământ învechit şi tâmpit. Hai că la obiectele de bază nu te poţi plânge. Adică mate şi română. Dar restul?
Memorizează, eleve, materia şcolară până uiţi şi cum te cheamă. Să te întrebe cineva din ce oraş eşti, iar tu să-i spui clasificarea încrengăturii microphylla sau care erau condiţiile păcii dintre daci şi romani din anul 98 p.H.
Nu-ţi rămâne decât să memorizei pentru moment, pentru notă, apoi heeeee.. Că de te întreabă la o săptămână după test o sarcină pe care ai luat-o în lucrare, nu-ţi aminteşti răspunsul la fel cum nu-ţi aminteşti la ce vârstă a fost mumificat Tutankhamon. :)

Şi e din nou luni...
Succes la învăţătură, copii! :D

Blind lights

      Noi 2. Iarna. Seara. Zăpadă. Frig. Centrul Chişinăului. Bulevardul Ştefan cel Mare. S-a întunecat. Dar Union Fenosa e generos anul acesta. E luminos. E plăcut. -11 C. Nu se simte frigul. Pe ambele părţi ale bulevardului lumea trece grăbită, indiferentă, cu gânduri şi griji o mie.
     În faţă la statuie tineri singuratici îşi aşteaptă cuminţi întâlnirile. Prin piaţă lumea trece agale, unii dintre ei oprindu-se la brad, ca să se fotografieze, iar când vor ajunge acasă să pună pe odnoklassniki cu titlul „eu la brad”.
     Mergem la braţ. Trecem de statuie. Apoi de arcă. Apoi de „Gemenii”, apoi de primărie, apoi de „Sala cu Orgă”, apoi de „Eminescu”, apoi nu mai ţin minte ce urmează. Trecem încet, la pas.
Toți se grăbesc undeva. Acasă, la Nr. 1, la zi de naştere, la McDonalds, la brad, la panoul „Spune ce gândeşti”, la staţie, la „Gemenii”, la teatru, la „Patria”, la caruselul din faţă la Operă şi Balet, la vreo cafenea fiţoasă. Noi nu. Noi 2 trecem agale, la braţ, şi privim în jur. Nu ne grăbim nicăieri. Nu mergem undeva anume. Pur şi simplu trecem agale, la braţ. Din când în când ne mai spunem câte ceva. Dar nu are importanţă. Oricum nu se prea aude. E gălăgie.
     Nu ne priveşte nimeni. Sunt preocupaţi de chestii mult mai importante. Nu ne-ar vedea nici dacă am purta costume de carnaval şi nici dacă n-am purta nimic. Lumea mereu e preocupată de ceva mai important. Dacă am călca pe gheaţă şi într-o secundă ne-am întinde pe tot trotuarul, nu i-ar păsa nimănui. S-ar împiedica, ar înjura şi ar trece mai departe. Lumii ăsteia nu-i pasă de nimeni. Vor doar să ajungă mai repede la Mac, sau la „Gemenii”, sau la brad, sau la „Patria”. Să-şi vadă strict de treaba lor. De hamburgerul lor plin de chimicale, sau de hainele lor chineze, sau de filmul lor tâmpit. Numai noi 2 mergem la braţ, agale, privim şi analizăm.
Poate mai sunt 2 care merg la braţ şi gândesc la fel. Poate ne-au observat când am căzut, dar erau pe cealaltă parte a străzii. Şi merg agale, în aceeaşi direcţie, dar sunt nevăzuţi. La fel cum suntem şi noi. Noi 2.

La Mulţi Ani, VHSH!

Cu un an în urmă, pe data de 2 ianuarie, după ce a dat peste nişte bloguri interesante, viitoarea proprietoare a acestui site şi-a zis "Eiiiiiiii, da şi, nu pot ş eu aşa??". Peste trei ore, în reţeaua globală Internet a apărut un nou URL: http://sufletista.blogspot.com/

Happy Birthday, Virtual Home Sweet Home! 

Ai supravieţuit un an întreg şi pentru asta mă respect, deoarece de trei ori am vrut să te închid, de vreo şase ori am vrut să-ţi schimb URL-ul, de patru ori am vrut să te exportez în alt domain, de două ori am pierdut articole din cauza unor erori tehnice şi nu le-am mai recuperat. DAR ai supravieţuit totuşi, pe acelaşi URL ca la început, în acelaşi domain, cu articolele pierdute rescrise anevoios.
Din 101 articole în total, am postate 90.
Din 90 postate meritau să fie postate vreo 20.
Din 20 ce meritau să apară pe blog, 8 sunt cu adevărat inspirate.
Din 8 cu adevărat inspirate îmi plac doar 3.
La mulţi ani!
Sper să mai supravieţuim un an şi să avem postări mai inspirate şi cititori mai mulţi decât în anul care-a trecut.

Bilanţul Anului 2010

 Acum, când se consumă ultimele ore ale anului 2010, vreau să vă mărturisesc că ...nu sunt deloc entuziasmată. dar sunt surprinzător de optimistă!
Dar să mă îmbăt nu mai am chef deja.
Ei, nu contează. Dă să fac un bilanţ al anului, să-mi amintesc tot prin ce am trecut în ultimele 365 de zile, şi să risc să-l numesc "nu chiar cel mai bun" an din viaţa mea... Dar, să rămânem optimişti, că, ce să mai... deja se termină! Şi urmează numai bine!

•  încă înainte să înceapă 2010, pe la sfârşitul lui decembrie mi-a fost asasinat aparatul de fotografiat. semne bune anul are..
• chiar la începutul anului, pe 2 ianuarie am deschis acest blog, primul meu blog. apropo, pe 2, când voi aniversa un an de existenţă a Virtual Home Sweet Home, organizez un offline. Vom fi prezenţi eu, cu mine şi cu Diana Dobranszki. Uraaa!
• toată iarna m-am răfuit cu cei ce mi-au stricat aparatul de fotografiat, fără rezultat.
• în februarie mi-am dat seama prima dată cu adevărat ce înseamnă sărbătoare "cu clasa". B-day la Booz. ou mai gaad... 
• în martie mi-a murit papagalul.
• în martie, mai târziu, mi-am luat altul.
• pretestarea la mate am dat-o pe 4. 
• ziua de naştere mi-am sărbătorit-o la ţară, deoarece a coincis cu Paştele Blajinilor.
• câreva luni de pregătire intensă pentru examene şi-au spus cuvântul. copiala a mers impecabil.
• mai, final de an şcolar, final de gimnaziu. hm, ar trebui să simt ceva diferit?
• examenele. atâta forfotă, şi, pentru ce? pur şi simplu nişte teste .. pentru care se dau 2 ore în loc de 45 de minute.
• început de vară... my BFF a plecat în Italy. navsegda.
• iunie şi iulie nici nu le mai ţin minte.
• august - cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat tot anul. călătoria în Ro.. 2 săptămâni de Rai. o zi mai bună decât alta - un etaj întreg doar pentru mine, bani la îndemână, vreme ideală. am profitat din plin de libertate, de plimbări zilnice, distracţie, fără să fiu bătută la cap cu cine plec sau la cât revin... părinţii seara pe la 6 deja erau obosiţi (de aerul de munte chipurile), şi nici nu se mai deranjau să se intereseze ce mai fac şi eu. perfect!
• sfârşitul de august - o mie de conflicte, cu my BFF revenită în Moldova pentru două săptămâni, până urma să li se înceapă şcoala în Ita, plecată din oraş... certuri, trădări, iubiţi furaţi, baliverne o mie. Revine pe 31 în Chişinău, iar pe 2 septembrie pleacă înapoi. nu am petrecut decât o zi împreună. mărog, 4-5 ore.
• un nou an şcolar. a trecut pe nesimţite apropo. nu-i prea greu într-a 10-a. din nou, multă agitaţie, prea multă agitaţie referitoare la importanţa notelor, la învăţătură, liceu, bac, teze, bla bla bla. aşa-i de când e lumea şi pământul... 
• octombrie, noiembrie, decembrie - zbucium, agitaţii, neînţelegeri, supărări... acum, la final, apele par să se mai liniştească, în sfârşit.
• de trei ori am vrut să-mi închid blogul anul acesta. vedem ce ne aduce anul viitor! 
• ....nu degeaba ziceam eu pe la mijlocul verii: O dată cu ninsoarea şi frigul se va aşterne şi liniştea mea. Aşa a şi fost. În sfârşit e linişte... şi îmi pare bine. Nu am nevoie de nimic, nu depind de nimeni, nimeni nu depinde de mine. Sunt... mulţumită... şi privesc cu încredere şi optimism spre viitor.

Am vorbit la general, nu am vrut să concretizez nici un eveniment şi nici o persoană.
Un an de criză, de bucurii, de tristeţi, de întâmlpări fericite şi mai puţin fericite, de pierderi şi câştiguri, în sfârşit, se finalizează. Vă doresc un an nou plin de realizări!  Iar mie îmi doresc postări inspirate. Sănătate, fericire, şi cum mai zice moldovanu, să vi se împlinască toate dorinţele.

LA MULŢI ANI MIE! (mie în primul rând, evident)
LA MULŢI ANI VOUĂ! (hai, şi vouă tot)
LA MULŢI ANI NOUĂ!  (nu, nouă, ca un Eu colectiv, nu.. eu sunt aici şi voi acolo. separat e mai bine)

LA MULŢI ANI TUTUROR!