Yesterday

[deleted]

Somebody

Ştiţi ce ar fi grozav? Să ai pe cineva care să te cunoască bine, chiar mai bine decât tu însuţi. Dar ştiţi ce ar fi şi mai grozav? Să-l ai de partea ta.
Cineva care să te ştie de la A la Z. Când vei avea vreo perioadă mai grea, acel cineva să ştie exact în ce rezidă problema ta. Când nu vei şti ce e cu tine, acel cineva să aibă toate răspunsurile. Când te vei frământa în anumite decizii sau vei fi măcinat de deziluzii - să ştie remediile. Acel cineva ...
Mulţi v-aţi putea gândi că un astfel de "cineva" nu poate fi util în toate cazurile, pentru că, şi normal, nimănui nu-i place să fie descoperit întru toate, trebuie oricum să rămână puţin "mister", puţin teren "neexplorat". Dar.. acel cineva ştie asta deja şi vădit nu va spune nimic.
Ar fi ca o înţelegere tacită între voi. Poate tu nici nu ai fi la curent cu faptul că acel cineva cunoaşte totul despre tine.
Poate tu nici nu i-ai remarca prezenţa în mod deosebit, dar Cineva există, Cineva ştie şi Cineva va fi mereu acolo pentru tine...

Naive thoughts

[deleted]

Încă o Istorie, literally.

Am menţionat o dată mai demult despre istorie şi despre proful care predă acest obiect la mine la şcoală. Nu aş vrea să mă repet, dar atunci am vorbit foarte, dar FOARTE pe scurt despre ce înseamnă să înveţi la istorie sub jurizdicţia acestui nou profesor al nostru...
Vreau să simţiţi şi voi o dată ce simt eu când vreau să învăţ la istorie şi nu am în faţă un material bine-structurat (referire directă la vechea profă), ci un amalgam de evenimente scrise într-un text uriaş fără alineate.

Având în vedere că chiar mâine am test pe capitol, repet de zor pagini întregi de conspecte dictate.
Cititul în gând al acestor esee + o durere severă de cap =
"Aşa, so luăm de la început. Mai întâi avem "Reunificarea dacilor sub Decebal". Sub Decebal? wtf?! ok, whatever. După destrămarea regatului lui Burebista teritoriul s-a împărţit în 4 provincii, apoi în 5, iar romanilor le convenea acest lucru. Deci romanii de ceva timp deja îşi frecau palmele cu gândul că în curând vor mai avea încă o bucăţică de teritoriu anexată la imperiu. Mai departe va fi vorba despre regatul dacic din munţii Orăştiei.. probabil... asta e scris la mijlocul caietului în orice caz.
După ce moare Burebista, urmează la tron Deceneu, care face din Dacia un stat teocratic. După Deceneu vine Comosicus, apoi Scoryllus, apoi Duras, apoi Diurpaneus. Diurpaneus era al doilea nume al lui Decebal. Deci în sfârşit vine şi Decebal. Nume random cu care Decebal chipurile ar fi intrat în conflict: Dapyx, apoi cu Rolex, apoi Zyraxes, apoi Picones. Decebal unifică Dacia, dar nu cuprinde un teritoriu atât de mare ca şi Burebista. În principiu, Decebal îi unifică numai pe geto-daci, care erau în sud şi prin Carpaţii Occidentali iar în rest "avem informaţii foarte vagi despre regatele extra-carpatice şi conducătorii lor".
DAR, înainte ca Dacia să fie unită, mai este ceva!! În anii 60-70 după Hristos, Duras tot unifică Dacia, profitând de războaiele civile de la Roma, apoi după ce conflictele încetează, kakoi-ta Domiţian vrea să cucerească Dacia. Stai... Cine-i Duras? (deci, vă jur, scriam tot ce dicta ăla! mai întâi un eveniment, apoi altul, apoi ambele, apoi se întoarce în trecut ca să facă o menţiune despre al treilea eveniment care a avut loc între acele două, apoi revine la prezent, şi totul înscris!!! apoi mai încearcă şi descurcă ceva de acolo)
 Ok, după chestia cu Duras, este un război în 87. Victoria de la Tapae a lui Decebal. Învinge o legiune uriaşă. AAAA, iaca, abia apooooi, după acest eveniment, Decebal devine rege în locul lui Duras. A, nuuu! Diurpaneus devine rege, apoi îşi ia titulatura de Decebal. Stai.. e tot aia... Fuck!!
Ok, maaai departe... o stat Decebal la putere cât o stat, apoi, într-o zi, încep războaiele daco-romane şi Dacia e transformată în provincie romană. Aici intervine Tetius Iulianus care tot luptă cu Decebal la Tapae. Apoi revine în peisaj şi Domiţian. Ăştia pahodu îs generali romani. AAA, iaca cine-s.. Deci, vin ăia doi şi Decebal îi face zob pe ei şi pe legiunile lor. Asta se întâmpla prin anii 97-99 după Hristos. Apoi în 101-102 mai vine o legiune! Tot fără rost. Apoi mai vine încă o legiune, în 105-106! Şi ăia kicked Decebal's ass, în sfârşit! Asta s-a întâmplat doar pentru că Decebal deja era bătrân. Traian a fost cel care la învins. Traian, Traiaaan.. hmm.. cunoscut.. aaaa! Ăla cu columna. Ok.
DAR!!!, ÎNAINTE CA (iarăşi întoarcere în timp) Decebal să-l fi învins pe Domiţian, l-a obligat să-i dea nuştiuce în urma unui tratat de pace... armament, femei.. a, nu, femei nu. Iar acum când Decbal a fost învins, Traian l-a obligat să i se întoarcă armamentul şi femeile. A, nu. Femeile nu.
Deci, revenim la ale noastre. Anii 105-106, Traian atacă, Decebal este trădat, apoi învins. Nu vrea să fie luat în Roma aşa că încearcă să fugă. Nişte pederaşti romani îl urmăresc, iar Decebal, pentru a nu fi luat prizonier, se sinucide. Toate sursele zic că se sinucide cu pumnalul său. Sursele romane spun că alergând pe câmpul de luptă s-a împiedicat de un băţ şi a căzut accidental lovindu-se de un cuţit care accidental stătea înfipt în pământ cu lama în sus.
Apoi Traian cucereşte Sarmisegetuza, pe care apoi o administrează tot el. Redenumeşte capitala provinciei în Ulbia Traiana Augusta Dacica. Apoi se răzgândeşte, că avea prea mult de scris la adresă când îşi depunea domiciliul în acte. Şi capitala redevine Sarmisegetuza..."

Deci asta e abia un sfert, dar finisez aici, pentru că deja devine plictisitor.
Asta este rezumatul a jumătate din 6 lecţii de istorie.
Deci, pe bune, aşa şi este! Că doar nu invetez eu acum din mers toate astea. Pot şi caietul să vi-l arăt! Pot să vă obţin şi o întâlnire cu profu!
Abia atunci o să înţelegeţi... ce înseamnă lecţii cu S.D., profesor, doctor în istorie...

Linişteee...

[deleted]

Hi pipl, i'm Ălien

So, hello pipl, i'm here, si sunt noul [al doilea] proprietar al acestui blog. Pentru cei care nu ma cunosc, o pot face AICI [puteti gasi peste 100 de postari frumoase, si mai putin, muzica, some filme, si file din jurnal]. So, Diana si eu am creat acest blog la ideea mea [cerusem admin la mine pe blog, si am ajuns direct aici].
Ce sa mai zic, postarile mele sunt de obicei filozofice si simple in acelasi timp. Postez cind am vre-un gind bun, sau cind am ceva pe suflet [de obicei asta e mai des]. Nu cred s-o luam noi repede cu postatul, si sper ca in citeva zile ne acomodam si noi un pic si incepem scrisul. So [n-o sa zic "Intr-un ceas bun" ca suna de parca te duci la razboi] wish us luck and let our inspiration give you good posts.

So long, 2nd ME.

Diana: Amin :)

New Beginning

Eu, boss-ul, împreună cu pământeanul am făcut echipă pe blogul meu.
Am schimbat interfaţa, denumirea şi url-ul.
Drunk Dreamerz™ aparţine fostei gazde http://sufletista.blogspot.com/ a.k.a Virtual Home Sweet Home.
Mai este mult de lucru aici.. încă suntem "under construction".
Să fie într-un ceas bun!

perfect is nothing

er

Necotidianul [4] grayday announcement

*piano music*
*sigh*..
help..
i have done it ..again..
i have been here many times before.. oh oh..
hurt myself again today..
and the worst part is there's no one else to blaaaame..
be my friend.. hold me,
wrap me up.. unfold me..
i am smaaall, i am needy
warm me uuup and breathe me..

Nu ştiu de câte mii de ori am ascultat cântecul acesta, dar îl ştiu pe dinafară. Pot şi să nu-l ascult că oricum îl aud în gând deja. E perfect pentru o zi ca asta, şi în genere, pentru un astfel de anotimp. E perfect pentru mine.
Ei da nu-i pe asta. Şi aşa e suficient de sură ziua asta ca s-o mai însuresc şi eu cu cântece kkcioase de jale.
Să vorbim despre politică!
Hm. Nu pot să cred.. tocmai am realizat că nu sunt la curent cu ce se mai întâmplă în ţară acum.. n-am citit presa de vreo lună. Halal.
Atunci.. hai să vorbim despre vremea de afară!
Hai să nu.
În aşa caz, hai despre ..hm, şcoală? Prieteni? Viaţă? Iubire? Tehnologii Tilt Shift? Aparate de fotografiat? Invidie? Note? Instrumente muzicale? Încălzire globală? Nu? :(
Ok.
Lumea n-are chef să vorbească pe aşa vreme.
Şi vopşe... cui i-i a face ceva pe aşa vreme?

Baliverne. Acum un anunţ:
Posibil în următoarele zile să aibă loc o schimbare majoră pe aici. O surpriză. Şi nu e vorba despre un design nou. E ceva radical! Ceva neaşteptat! Ceva la care nu v-aţi fi gândit niciodată! Ceva ..ei, veţi vedea!

Play. Listen. Love

Opreşte playerul acela enervant şi apasă play aici!
Nu am găsit link la .mp3-ul acestui cântec şi nu l-am putut încorpora deodată în streampad.
Now this is what I call Dubstep!

Goluri

Omg.. am impresia că m-a părăsit definitiv inspiraţia.
Muza mea şi-a luat vacanţă la început de an!
Nu pot scrie nimic deja de-o săptămână.
Voiam astăzi să desenez ceva.. aveam o idee, dar când s-o pun pe hârtie - nimic.
Iar despre postat... mă prinde inspiraţia atunci când nu trebuie. De exemplu noaptea, pe la 12.. mă trezesc cu revelatii. Le notez, dar când să revin la ele a doua zi, deja e prea târziu. Câteodată chiar mă rup mii de idei, dar niciodată la timpul potrivit, damn it!
Am acum în cap atâta matematică şi fizică, lua-l-ar naiba de profil realist... Că am ajuns să convertesc totul în formule şi să reduc totul la proprietăţi şi definiţii...
Şi totuşi nu sunt sigură că la umanişti mi-ar fi mai bine. Poate doar luând în calcul ştiinţele exacte simplificate şi reduse la cantităţi de nimic în comparaţie cu ce studiază celălalt profil.
Dar conspectele interminabile de la istorie... comentariile, eseurile de la română... nici aşa nu merge.
De ţi-ai putea alege singur ce să înveţi.. aşa, drăguţ, câte puţin din toate...
Nu o mie obiecte obligatorii şi încă la baza cărora stă epava unui sistem de învăţământ învechit şi tâmpit. Hai că la obiectele de bază nu te poţi plânge. Adică mate şi română. Dar restul?
Memorizează, eleve, materia şcolară până uiţi şi cum te cheamă. Să te întrebe cineva din ce oraş eşti, iar tu să-i spui clasificarea încrengăturii microphylla sau care erau condiţiile păcii dintre daci şi romani din anul 98 p.H.
Nu-ţi rămâne decât să memorizei pentru moment, pentru notă, apoi heeeee.. Că de te întreabă la o săptămână după test o sarcină pe care ai luat-o în lucrare, nu-ţi aminteşti răspunsul la fel cum nu-ţi aminteşti la ce vârstă a fost mumificat Tutankhamon. :)

Şi e din nou luni...
Succes la învăţătură, copii! :D

Blind lights

      Noi 2. Iarna. Seara. Zăpadă. Frig. Centrul Chişinăului. Bulevardul Ştefan cel Mare. S-a întunecat. Dar Union Fenosa e generos anul acesta. E luminos. E plăcut. -11 C. Nu se simte frigul. Pe ambele părţi ale bulevardului lumea trece grăbită, indiferentă, cu gânduri şi griji o mie.
     În faţă la statuie tineri singuratici îşi aşteaptă cuminţi întâlnirile. Prin piaţă lumea trece agale, unii dintre ei oprindu-se la brad, ca să se fotografieze, iar când vor ajunge acasă să pună pe odnoklassniki cu titlul „eu la brad”.
     Mergem la braţ. Trecem de statuie. Apoi de arcă. Apoi de „Gemenii”, apoi de primărie, apoi de „Sala cu Orgă”, apoi de „Eminescu”, apoi nu mai ţin minte ce urmează. Trecem încet, la pas.
Toți se grăbesc undeva. Acasă, la Nr. 1, la zi de naştere, la McDonalds, la brad, la panoul „Spune ce gândeşti”, la staţie, la „Gemenii”, la teatru, la „Patria”, la caruselul din faţă la Operă şi Balet, la vreo cafenea fiţoasă. Noi nu. Noi 2 trecem agale, la braţ, şi privim în jur. Nu ne grăbim nicăieri. Nu mergem undeva anume. Pur şi simplu trecem agale, la braţ. Din când în când ne mai spunem câte ceva. Dar nu are importanţă. Oricum nu se prea aude. E gălăgie.
     Nu ne priveşte nimeni. Sunt preocupaţi de chestii mult mai importante. Nu ne-ar vedea nici dacă am purta costume de carnaval şi nici dacă n-am purta nimic. Lumea mereu e preocupată de ceva mai important. Dacă am călca pe gheaţă şi într-o secundă ne-am întinde pe tot trotuarul, nu i-ar păsa nimănui. S-ar împiedica, ar înjura şi ar trece mai departe. Lumii ăsteia nu-i pasă de nimeni. Vor doar să ajungă mai repede la Mac, sau la „Gemenii”, sau la brad, sau la „Patria”. Să-şi vadă strict de treaba lor. De hamburgerul lor plin de chimicale, sau de hainele lor chineze, sau de filmul lor tâmpit. Numai noi 2 mergem la braţ, agale, privim şi analizăm.
Poate mai sunt 2 care merg la braţ şi gândesc la fel. Poate ne-au observat când am căzut, dar erau pe cealaltă parte a străzii. Şi merg agale, în aceeaşi direcţie, dar sunt nevăzuţi. La fel cum suntem şi noi. Noi 2.

La Mulţi Ani, VHSH!

Cu un an în urmă, pe data de 2 ianuarie, după ce a dat peste nişte bloguri interesante, viitoarea proprietoare a acestui site şi-a zis "Eiiiiiiii, da şi, nu pot ş eu aşa??". Peste trei ore, în reţeaua globală Internet a apărut un nou URL: http://sufletista.blogspot.com/

Happy Birthday, Virtual Home Sweet Home! 

Ai supravieţuit un an întreg şi pentru asta mă respect, deoarece de trei ori am vrut să te închid, de vreo şase ori am vrut să-ţi schimb URL-ul, de patru ori am vrut să te exportez în alt domain, de două ori am pierdut articole din cauza unor erori tehnice şi nu le-am mai recuperat. DAR ai supravieţuit totuşi, pe acelaşi URL ca la început, în acelaşi domain, cu articolele pierdute rescrise anevoios.
Din 101 articole în total, am postate 90.
Din 90 postate meritau să fie postate vreo 20.
Din 20 ce meritau să apară pe blog, 8 sunt cu adevărat inspirate.
Din 8 cu adevărat inspirate îmi plac doar 3.
La mulţi ani!
Sper să mai supravieţuim un an şi să avem postări mai inspirate şi cititori mai mulţi decât în anul care-a trecut.