31 December 2010

Bilanţul Anului 2010

 Acum, când se consumă ultimele ore ale anului 2010, vreau să vă mărturisesc că ...nu sunt deloc entuziasmată. dar sunt surprinzător de optimistă!
Dar să mă îmbăt nu mai am chef deja.
Ei, nu contează. Dă să fac un bilanţ al anului, să-mi amintesc tot prin ce am trecut în ultimele 365 de zile, şi să risc să-l numesc "nu chiar cel mai bun" an din viaţa mea... Dar, să rămânem optimişti, că, ce să mai... deja se termină! Şi urmează numai bine!
  •  încă înainte să înceapă 2010, pe la sfârşitul lui decembrie mi-a fost asasinat aparatul de fotografiat. semne bune anul are..
  • chiar la începutul anului, pe 2 ianuarie am deschis acest blog, primul meu blog. apropo, pe 2, când voi aniversa un an de existenţă a Virtual Home Sweet Home, organizez un offline. Vom fi prezenţi eu, cu mine şi cu Diana Dobranszki. Uraaa!
  • toată iarna m-am răfuit cu cei ce mi-au stricat aparatul de fotografiat, fără rezultat.
  • în februarie mi-am dat seama prima dată cu adevărat ce înseamnă sărbătoare "cu clasa". B-day la Booz. ou mai gaad... 
  • în martie mi-a murit papagalul.
  • în martie, mai târziu, mi-am luat altul.
  • pretestarea la mate am dat-o pe 4. 
  • ziua de naştere mi-am sărbătorit-o la ţară, deoarece a coincis cu Paştele Blajinilor.
  • câreva luni de pregătire intensă pentru examene şi-au spus cuvântul. copiala a mers impecabil.
  • mai, final de an şcolar, final de gimnaziu. hm, ar trebui să simt ceva diferit?
  • examenele. atâta forfotă, şi, pentru ce? pur şi simplu nişte teste .. pentru care se dau 2 ore în loc de 45 de minute.
  • început de vară... my BFF a plecat în Italy. navsegda.
  • iunie şi iulie nici nu le mai ţin minte.
  • august - cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat tot anul. călătoria în Ro.. 2 săptămâni de Rai. o zi mai bună decât alta - un etaj întreg doar pentru mine, bani la îndemână, vreme ideală. am profitat din plin de libertate, de plimbări zilnice, distracţie, fără să fiu bătută la cap cu cine plec sau la cât revin... părinţii seara pe la 6 deja erau obosiţi (de aerul de munte chipurile), şi nici nu se mai deranjau să se intereseze ce mai fac şi eu. perfect!
  • sfârşitul de august - o mie de conflicte, cu my BFF revenită în Moldova pentru două săptămâni, până urma să li se înceapă şcoala în Ita, plecată din oraş... certuri, trădări, iubiţi furaţi, baliverne o mie. Revine pe 31 în Chişinău, iar pe 2 septembrie pleacă înapoi. nu am petrecut decât o zi împreună. mărog, 4-5 ore.
  • un nou an şcolar. a trecut pe nesimţite apropo. nu-i prea greu într-a 10-a. din nou, multă agitaţie, prea multă agitaţie referitoare la importanţa notelor, la învăţătură, liceu, bac, teze, bla bla bla. aşa-i de când e lumea şi pământul... 
  • octombrie, noiembrie, decembrie - zbucium, agitaţii, neînţelegeri, supărări... acum, la final, apele par să se mai liniştească, în sfârşit.
  • de trei ori am vrut să-mi închid blogul anul acesta. vedem ce ne aduce anul viitor! 
  • ....nu degeaba ziceam eu pe la mijlocul verii: O dată cu ninsoarea şi frigul se va aşterne şi liniştea mea. Aşa a şi fost. În sfârşit e linişte... şi îmi pare bine. Nu am nevoie de nimic, nu depind de nimeni, nimeni nu depinde de mine. Sunt... mulţumită... şi privesc cu încredere şi optimism spre viitor.
Am vorbit la general, nu am vrut să concretizez nici un eveniment şi nici o persoană.
Un an de criză, de bucurii, de tristeţi, de întâmlpări fericite şi mai puţin fericite, de pierderi şi câştiguri, în sfârşit, se finalizează. Vă doresc un an nou plin de realizări!  Iar mie îmi doresc postări inspirate. Sănătate, fericire, şi cum mai zice moldovanu, să vi se împlinască toate dorinţele.

LA MULŢI ANI MIE! (mie în primul rând, evident)
LA MULŢI ANI VOUĂ! (hai, şi vouă tot)
LA MULŢI ANI NOUĂ!  (nu, nouă, ca un Eu colectiv, nu.. eu sunt aici şi voi acolo. separat e mai bine)
LA MULŢI ANI TUTUROR!

27 December 2010

Memento mori

Hai să jucăm!
Să presupunem că mâine ar fi sfârşitul lumii .. of doamne, ce banal sună.
Ei, da dă-o-ncolo de treabă. Fie şi banal!
Să presupunem că mâine e ultima zi din viaţa ta, ultima zi din viaţa întregii omeniri. Nu-i neapărat să se termine cu un cataclism sau cu o catastrofă, cum ne-o învăţat Biblia, mayaşii, Nostradamus şi Vanga. Pur şi simplu... se termină.
Dar hai facem aşa, presupunem că nu ştie toată lumea despre asta, că ar fi panică şi te-ar dezorienta. Ştiu foarte puţini oameni, şi aceia nu vorbesc între ei, pentru că fiecare crede că el e unicul ce ştie şi oricum nu are cu cine discuta asta...
Tu nu ştii cine mai ştie despre ce urmează să aibă loc. Nu poţi spune nimănui, că, hai să fim sinceri, încă nu-i nici măcar 2012, cine te-ar crede?
Şi chiar dacă te-ar crede? Ce ai schimba dacă ai spune cuiva? Aţi fugi împreună la NASA să zburaţi de pe Pământ?
Repet, nu e nici un cataclism, pur şi simplu se sfârşeşte lumea... eu una concep acest sfârşit ca pe un întuneric ce într-o secundă de învăluie şi se termină totul, liniştit, calm, fără să simţi nimic.
Deci, ce ai face Tu?
Eu personal, cred că mai întâi m-aş speria, apoi m-aş întrista şi aş plânge, cu gândul la toţi apropiaţii mei, nu ştiu de ce... apoi, cu câteva ore înainte de final, mi-aş lua ciocolată, telefonul, şi m-aş ascunde în dulap cu motanul în braţe. Motanul m-ar linişti, ciocolata m-ar consola, şi aş suna şi aş face confesiuni pe telefon, că nu mai am timp să-i văd în faţă. Oricum, mi-i prea frică, dacă se termină totul, măcar să nu fiu în câmp deschis, măcar să fiu în casă, în dulap, mâncând ciocolată şi vorbind la telefon, cu pisicul în braţe...
Cam bizară şi egoistă decizia mea, dar sinceră.

TU ce ai face?

26 December 2010

Necotidianul [3]

 Diario attraverso il fumo (o polvere?):
  • Chişinăul are o elită de tinerei nu mai mari de 18 ani, liceeni, fiţoşi, care frecventează regulat localurile scumpe din oraş. Cine a zis că suntem săraci?
  • La noi chipurile nu ai unde ieşi. Cine a zis că nu ai unde? Bani să fie!
  • Ţipă lumea în gura mare că localurile unde-şi pot permite să ia masa sunt.. staţi. NU sunt! N-au unde! Atunci de ce Andy's Pizza e mereu doldora de oameni?
  • Se revoltă cetăţenii că e murdar oraşul. Dar de ce arunci ţigara jos şi ambalajul de la bomboană alături de urnă?
  • Totuşi am ajuns şi la Passione... Am sărbătorit finalul de semestru şi a doua zi de Crăciun. La început - doar colegele. Apoi s-au mai alăturat trei prieteni, apoi nişte cunoştinţe comune, nişte cunoscuţi necunoscuţi.. la final.. wtf? de unde atâta lume la masa mesele noastre?
Bla, bla, bla...
Apropo de murdărie, un lucru nu înţeleg... s-a topit zăpada şi s-a dezvăluit glodul, ca de obicei. Stop! De unde glod? Iată, dârele infinite de glod uscat de la marginea carosabilului. De unde sunt?? Că nu e material antiderapant (nisip)! E glod pur, ţărnă amestecată cu alte gunoaie. Parcă avem asfalt.. de unde naiba a ajuns acolo mocirla aia? De ce se adună? De ce e atât de multă???
De ce şoferii idioţi de microbuse merg la 20 cm de trotuar, ca să-l răscolească (dacă e uscat) şi să-l stropească (dacă e prospecior) pe mine?

Prea mult fum şi praf. :) De aia aşa idei abstracte şi random. Hey, dar totuşi e Necotidian! Aici totul e permis.

24 December 2010

цём ♥ цём


Dar TU ...
vrei цём цём? :D













  

P.S. Merry Christmas!!! ♫

23 December 2010

Amintiri din copilărie

Când eram mică obişnuiam să-mi decorez de sărbători camera cu ploiţă, ghirlande, cu tot ce strălucea sau avea vreo legătură cu aceste evenimente. În special fulgi de hârtie pe care eu însumi îi făceam.
Îmi luam foile, foarfeca şi - la treabă! Mă entuziasmam teribil şi tăiam cu zecile, care mai pătrat, care mai rotund..
Azi nu ştiu ce mi-a venit de mi-am amintit şi am decis să mai încerc o dată.










Voilà! Mai frumos fulg în viaţa voastră n-aţi văzut. vă asigur!
Nu te tentează să faci şi tu unul? :)

























Doamne, sunt aşa un copil... :D
..and I like it!

21 December 2010

Insomnia. Mediaţii pitoreşti tematice

Simt...
Linişte apăsătoare şi un întuneric care mă înghite... Ceva nu e în ordine... cad... cad.... mă panichez... şi, brusc, mă trezesc. Brusc, dar calm, fără zmunciri.

M-am trezit. Nu simt pic de oboseală, nici confuzie. Ochii sunt larg deschişi, şi în întuneric se desluşeşte dulapul, biroul, plapuma aruncată deoparte. Îau plapuma, mă învelesc, închid ochii şi încerc să mă mint că mi-i somn. Dar nu, sunt perfect lucidă, şi nu îmi este somn.
Mă scol, nu suport să stau culcată, de parcă aş fi în miezul zilei şi aş avea mii de treburi de făcut. Nu vreau să stau locului, dar... ce să fac?
Mă aşez pe marginea patului. Obscuritatea asta mă predispune la meditaţii. Nu e bine când meditez prea mult, că încep s-o iau razna... dar, ce să fac altceva? E ora 3 A.M!
Îmi imaginez... caut subiect de dezbatere pentru creier, poate va obosi şi voi putea dormi normal. Mâine (de fapt deja azi, că e trecut de 12) e marţi, ce naiba! Zi de şcoală...

E soare, e frig, iar zăpada se topeşte cuminte. Lumina călduţă cuprinde fiecare colţişor al camerei, al sufletului, şi-l înmoaie. Linişte, armonie... doar soarele, cerul albăstrui deasupra pământului alb pătat.
Înafara globului de sticlă toţi se pregătesc pentru ceva, toţi aşteaptă ceva.
E acelaşi lucru, pentru care toţi se mişcă sincron, îngânînd ceva în unison, spre împlinirea lui. E ceva firesc, practic rutinar. Din fericire, după asta urmează obligatoriu ceva ce sparge gheaţa. Din păcate, tindem şi pe acest element benefic să-l tranformăm într-o specie nouă de rutină, care vine în contrazicere cu cea precedentă, care creează iluzia unui nou început, unui fapt special, dar, la urma urmei, tot rutină e şi aia.
Uite, deja degenerează în pesimisme! Spuneam eu că încep s-o iau razna dacă meditez prea mult. Mai ales în astfel de condiţii...
Dar, la urma urmei, sunt sărbători! Se reunesc familiile, că revin rudele şi prietenii de LA Italia; se fac salate şi cărnuri, se discută, se râde, se veseleşte! Cei certaţi se împacă! Cei necunoscuţi fac cunoştinţă! (mda, cât de bine se vede la ce oră gândesc toată treaba asta. aiurea, dar cu toate acestea, simt că gândesc limpede! să fiu iertată în orice caz)
După părerea mea, sărbătorile de iarnă sunt cele mai deosebite. Doar iarna simţi cu adevărat că, da, e sărbătoare, e odihnă, e vacanţă, e armonie în toate! Paştele nu.. deşi şi el e frumos şi special în felul său, Crăciunul şi Anul Nou sunt mai pitoreşti... Stai în casă la călduţ, printre ai tăi, afară viscoleşte, rutierele şi trolicurile nu circulă, lumea n-are încotro decât să stea pe loc.
Nu cum la Paşti, umbli bezmetic printre morminte să dai nu-ştiu-cui nu-ştiu-ce pomană de sufletului nu-ştiu-cărui defunct din partea nu-ştiu-cărei străbunici ce n-a putut veni la cimitir şi acum trebuie tu să dai şi pentru ea, că, deh, pentru ce mai sunt neamurile?
Iar dacă cade (ştiu, ştiu) primăvara devreme, atunci sau te plouă, sau stai şi îngheţi de-ţi vine şi ţie să intri în pământ!
Când mai poţi sta noaptea întreagă petrecând cu motiv întemeiat dacă nu la Anul Nou? Când mai ai ocazia să împodobeşti bradul şi să faci surprize celor dragi fără ca ei să facă feţe-feţe că "ce vdrug? vrei să mă şantajezi? cu ce scop ascuns îmi dai tu asta?", dacă nu de Crăciun?

Iubesc sărbătorile de iarnă, pentru că sunt cu desăvârşire ceva aparte, pentru copil şi pentru matur, pentru toţi, fiecare percepându-l în felul său, pentru ca, în final, chintesenţa să-i rămână aceeaşi - reuniune, iubire, armonie, familie, fericire...

E soare, e luminos, iar zăpada se topeşte cuminte...

17 December 2010

Bilanţul săptămânii, la microundă...

  Dacă tot se apropie Crăciunul şi Anul Nou, cele mai aşteptate sărbători ale anului (cu excepţia zilei tale de nastere) la care se poate de băut până dimineaţă din motive întemeiate, sau, mai bine zis, având un alibi perfect, chipurile ar trebui să postez şi eu ceva mai в тему...
  Astăzi Călin îmi zicea nu-ştiu-ce despre postări "călduţe"(adică de sărbători); eu mi-am imaginat un cuptor cu microunde...
  That's what I call simţirea spiritului magic al sărbătorilor de iarnă!
  Dar nu despre asta tre' să meargă vorba acum. Deci, bilanţul săptămânii:

Luni: Teza la biologie - FAIL.
Marţi: Hopa, de anunţă test-surpriză la geografie: proteste, proteste, polemică.. scandal.. acceptare, resemnare, scriere de test. A rezultat a fi unul extrem de uşor.
Miercuri: Teza la istorie, pentru care s-a zubrit probabil cel mai mult, pentru că profesorul e puţin ţicnit pasionat de obiectul pe care-l predă şi trebuie impresionat, că de nu, nu vezi 9 la semestru, nemaizicând de faptul că Dromichaetes nu l-a ucis pe Lysimachos pentru că avea o strategie impecabilă, precum fenicienii călătoreau pe Marea Mediterană, iar egipetnii scriau pe papirus dat fiind că grecii nu practicau agricultura din motiv că terenul lor era muntos şi democraţia ateniană este părintele democraţiei contemporane, deoarece spartanii împlineau majoratul la 30 de ani şi ..BAAAAAAA!!
Joi: nu ţin minte nimic de joi.
Vineri: Teza la chimie, 2 lecţii de fizică, apoi de educaţie fizică. Un apropo aşa, mai mult pentru mine... profesorul de educaţie fizică: să te ferească D-zeu de aşa oameni. Vulpoi profitor şi bârfitor! Chiar m-a scos din sărite azi când iarăşi a început să vorbească despre C. şi despre cum... de parcă el... şi de ce ar... of, nevermind.

  Acum, la ora 22:45, când dactilografiez (NU TAPEZ! PĂRUL SE TAPEAZĂ cu placa) aceste cuvinte, declar săptămâna de foc ÎNCHISĂ.
Începe numărătoarea inversă până la vacanţă!

 Şi cu această ocazie, mult-aşteptatul design tematic! ♥
promit şi postări tematice, în curând...

14 December 2010

Judecata corectă

Un bărbat e adus în fata judecătorului pentru că a omorât-o pe sotia lui.
- Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveti intentia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viată, trebuie sa ne expuneti motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, sotia mea era asa de proastă, încât nu am putut să mă controlez si a trebuit să o arunc de la balcon.
- Declaratia dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită, şi, dacă nu doriti ca juratii să vă condamne înainte să continuăm procesul, trebuie să aveti argumente cu adevărat plauzibile.
- Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, iar la parter locuieşte o familie de pitici. Părintii au 1 metru, iar copii, cel de 12 ani - 70 de cm şi cel de 14 ani are 90 de cm .
 În ziua respectivă i-am spus sotiei:
"- E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toti sunt aşa mici!
- Da, răspunde sotia, sunt o adevărată specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut să spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele şi de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeşte pigment.
- Îţi baţi joc? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ăla se numeste pergament.
- Cum poti, dragă, sa fii aşa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris."
- Domnule judecător, vă închipuiti ca mi-am înghitit cuvântul „fragment“, ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am aşezat bine. că apare soţia mea lângă mine cu o carte în mână şi îmi spune:
"- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor şi se numeste carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia şi citeste "Veranda de la Pompadur".
Iau cartea în mână si îi spun: “Draga mea, asta e o carte în limba franceză, "Marchiza de Pompadour", nu trebuie să interpretezi numele în română” .
"- Asta e bună dragă, îmi dai tu lectii de franceză, mie care am făcut meditatii cu un vector de la facultate !!
- Ăla nu se numeşte vector, se numeşte lector.
- Eşti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ăla a fost Hector şi era troian.
- Hector e unitate de măsură a suprafaței, blegule.
- Ăla e hectar, draga mea.
- Mă uimesti cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
- Ăla se numește nectar, spun eu oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai, eu ştiu sigur, că era si o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo.
- Nu se spune duo, se spune duet.
- Mă scoţi din sărite, cum dracu de eşti aşa de încuiat? Duet e când doi bărbati se bat cu săbiile!
- Ăla se numeste duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul."
- Domnule judecător, aveam "tunel" pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în fata ochilor și nu m-am mai putut stăpâni şi am aruncat-o pe geam.

Liniste în sală… judecătorul ia ciocănelul de pe masa, loveşte cu el puternic şi spune:
- Eşti liber, e clar că a fost un caz de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la "Hector".

10 December 2010

Necotidianul [2] Cinderella man, FTW!

Ante scriptum: "Necotidianul" devine o marcă oficială a blogului meu. Vezi prima parte pentru definiţii.

Cinderella man, cinderella man, cinderella man, cinderella maaan...
Cântec retardat, mi-a intrat în cap şi nu-l pot scoate!
Cinderella maan, cinderella maan, cinderella maan, cinderella maaan..
aaaah stop!!!
tre' să-mi distrag atenţia cumva!
aşa, dă să vorbim despre planuri...
Cinderella man, cinderell.. BAAAAAA!!!
aşaa, da, planuri, ţine minte cineva articolul "Planuri, planuri..."? nu? nici eu. na, aminteşte-ţi.
se întâmplă exact cum am prezis. mai exact - nu facem nimic.
ziua profului am ratat-o, halloweenu l-am ratat, urmează matineul de iarnă.
Cinderella maan.. :@ aaaarghh!
nu merge aşa, hai să vorbim despre vreme.
e oribil timpul de afară..
şi luni încep tezele, FML. Cinderella maaan...
îmi scrie cineva pe skype, hmm. e Leontina, nu-ştiu-ce scrie despre alungirea Cinderella maaan, cinderella maaan unghiilor, la un salon, "Nu-ştiu-cum Spa".. Cinderella maaan, cinderella.. FUCK!!
Vine vacanţa de iarnă, magia sărbătorilor din această perioadă a anului, dar eu pictez peisaje verzi, pe desktop am un wallpaper cu flori şi apus, afară e glod, cinderella maan, cinderella maaan.. papagalul cântă ca-n perioada împerecherii, adică primăvara, iar motanul năpârleşte ca vara. Unde-i atmosfera de sărbători, ah? Sper că Cinde-rella maaan, cinde-rella maaan, cinde-rella man e pe drum..
x(((((

Poftim, ascultaţi şi voi Cinderella man. E marca Eminem.
"Cinderella man, cinderella man, cinderella man, cinderella man...
fuck catching a lightnin
he struck it
screamed shut up and thunder,
flipped the world upside down and made it rain upward
cinderella man, cinderella man, cinderella man, cinderella man..."

Yep, definitely marca Eminem...

Post scriptum: Nu ştiu cum voi, dar eu, când aud Cinderella man, îmi închipui imaginea de mai sus. Sărbători fericite!

6 December 2010

Stereotipaje

Căutam pe Google inspiraţie pentru o pictură.
Bad idea...
Anyways, am scris la Google Images "summer". Mi-a apărut o varietate de imagini cu: câmpuri cu floarea soarelui, un apus, nişte verdeaţă, marea, nişte imagini publicitare cu vacanţe de vară, etc. Ei bine. În susul paginii, la "related searches": summer beach (plajă), summer wallpaper, summer nature, summer sunflowers (floarea-soarelui), summer sunset (apus), summer field (câmp).
Ok. Hai summer nature. Hop! Se încarcă imaginile. Veeeerde. Deci, exclusiv, arbori, câmpii veeerzi şi, pe alocuri, ceruri albastre de te dor ochii.
Ok, mai departe: summer field: apar numai imagini cu şesuri verzi, întinse şi pătate cu mii de floricele multicolore.
Biiine, următorul: summer sunset: doar apusuri de la mare, soare lipit de apă, soare jumate intrat în apă, soare deasupra apei, totul gaaalben si moaaale...
Daa, daaa.. natura în timpul verii e foaarte veeerde, câmpul văratic are neapărat floricele, iar apusurile sunt galbene.

Ideea e că ni s-au format nişte stereotipuri în masă, nişte asociaţii automatizate de-a lungul timpului. Nu că ar fi ceva rău, e doar o constatare.
Dar, ce, nu există locuri în natură care sunt mai puţin verzi pe timpul verii?
Pustiurile, savanele? Lunci şi lacuri, mlaştini, râuri, delte! De ce arbori plicticoşi?!
Sau apusurile... ce apusuri frumoase poţi vedea în munţi, în deşert, la un canion...

V-aţi gândit vreodată de ce e aşa, voi, capete pătrate ce încurcaţi jungla cu pădurile tropicale din motiv că singura voastră sursă de informare au fost desenele animate cu Maugli şi Tarzan?
Fericiţi cei ce au propriile lor asociaţii şi nu gândesc plat.

Eu una mă consider deosebită, deoarece asociez "summer nature" cu o dumbravă înflorată în care vieţuiesc în pace urşi şi căprioare, iar apusul meu e în savană, nu la mare. :> Originala de mine...

3 December 2010

În Chisinău ninge noroi, nu fulgi de nea; zato avem brad..!


Iarna e anotimpul meu preferat. (Ce banal sună :D)
Ştiţi, tuturor copiilor le place iarna, pentru că le place zăpada, săniuşul, bulgării, albul, pufosul.
Într-un timp credeam că dacă voi creşte va înceta să-mi placă, dar se pare că nu m-am maturizat suficient. Dar nu a fost să fie. Bucuria aia frenetică la vederea zăpezii, în copilărie, a trecut într-o stare de mulţumire, liniştite, calm, pace, o încântare ascunsă, ce te face să zâmbeşti în sine fără să stii de ce...
E o bucurie pură, sinceră, poate greu de înţeles pentru unii.
Unde mi-i ninsoarea aia abundentă, îndelungată, de noapte, cu fulgi mari ce amortizează sunetele, ce creează o atmosferă paşnică, ce se aşează cu miile peste tărâmul ăsta al ciorilor şi-l fac mai plăcut privirii..??
Să sperăm că urmează să vină.

Dar ceea ce se tvareşte acum... Nooo waaaay...
Nu-mi place mie aşa ceva... în genere, nu cred că-i poate plăcea cuiva.
Umezeala, fleşcăiala asta, murdăria de pe trotuare, apa amestecată cu material antiderapant de pe străzi îţi taie tot cheful să-ţi părăseşti locuinţa.
Sau ieşi şi când vrei să traversezi dai de vre-un şafeor mai generos de te umple din cap până-n picioare de tot ce-i mai bun pe carosabil...
Iată de ce maldavenii nu poartă decât negru (mai ales în sezonul rece). Că dacă ieşi din casă alb / bej, revii maroniu (în cel mai bun caz).

Zilele trecute chipurile a nins. Pff.. A plouat cu gheaţă nisipoasă, nu a nins.
Zilele trecute a fost inaugurat bradul. Chirtoacă, ţine-l bine!
Zilele trecute am răcit.

Să sperăm că zilele următoare aduc ceva mai bun. :3

Edit 5 decembrie: au adus ceva mai bun totusi! :D yaaaay!