1 February 2010

Chip de porţelan

Faţă de păpuşă.
Păpuşă de porţelan.
Ochi negri de onix.
O avere ieftină.
O păpuşică drăgălaşă, adorabilă, amuzantă, deşteaptă şi vorbitoare.
Perfecţiune substanţială.
Te-ai juca cu ea toată ziua! Da' ce jucat?! Ţi-ar fi deajuns doar să o privești. Să o privești şi să te bucuri. Atât de minunată pare la prima vedere.
Nu se aranjează decât cu ocazii speciale, şi totuţi arată atât de bine.
Îi place s-o îmbraci, însă trebuie să fii priceput şi să-i alegi hainele cu gust.
Frumoasă. Corp armonios şi bine proporţionat.
Nu-i cine ştie ce vorbăreaţă, dar dacă găseşti limbă comună cu ea, n-o să-i mai tacă gura până no să-ti povestească tot ce are pe suflet.
Bogăţie spirituală? Nu am putut pătrunde până la ea. Trebuie să fie undeva foarte adânc ascunsă probabil.
Câtă profunzime....

E în clasă cu mine. :)
Ta-daa!
Există o singură persoană în lume care şi-ar da seama despre cine vorbesc, şi aceea nu eşti Tu!

No comments:

Post a Comment