Reminders

Să nu uit:
..să-mi cumpăr creioane 6B
..să-mi cumpăr atlas
..să anticipez lucrurile
..să postez un draft pentru care demult aştept momentul potrivit
..să port o discuţie pentru care demult aştept momentul potrivit
..să-mi aduc în ordine gândurile
..să-mi aduc în ordine cei 20 GB de fotografii din PC
..să văd expoziţia de la Brâncuşi
..să finisez alte 2 articole
..să hrănesc motanul
..să duc papagalul la veterinar
..să trec pe la SunCity când voi fi prin zonă
..s-o sun pe Alisa
..să nu mă entuziasmez prea mult
..să mă resemnez
..să verific dacă am în ordine toate documentele
..să-mi spăl penarul cel de pânză plin cu inscripţiile colegilor
..să mă informez
..să fiu mai atentă
..să anticipez lucrurile (nu strică să repet, poate de data asta nu uit)
..să îi amintesc mamei
..să-i fur ceva ce-mi aparţine
..să nu uit să recitesc când voi uita.

Strada fără nume [3]

Există o stradă. (evident)
Există o stradă cunoscută.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii din Buiucanii Vechi.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii din Buiucanii Vechi; şi totuşi nimeni nu ştie.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii din Buiucanii Vechi; şi totuşi nimeni nu ştie numele acestei străzi.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii din Buiucanii Vechi; şi totuşi nimeni nu ştie numele acestei străzi, în pofida faptului că locuiesc în zonă.
Există o stradă cunoscută de toţi locuitorii din Buiucanii Vechi; şi totuşi nimeni nu ştie numele acestei străzi, în pofida faptului că toţi locuiesc în zonă de mai bine de jumătate de deceniu.

În acest ultim episod: protagoniştii au scăpat cu viaţă din mâinile contrabandiştilor şi gura rechinilor, X cu Y s-au împăcat, copilul răpit a fost găsit, nunta lui Z şi K a fost superbă, personajul negativ îi înjură pe toţi din închisoare, iar regizorul declară exclusiv pentru WhoCaresTV "3000 tone de machiaj şi peste 20000 de replici siropoase nu s-au irosit degeaba!". Nu pierdeţi ult...

*se aude din culise: "Băăăăăăi, acum nu e prezentarea finalului telenovelei "Încă Una şi Mă Duc", e ultimul episod din "Strada Fără Nume"!!!"*

Oops. Cer scuze, m-am lăsat dusă de val.
Mais revenons à nos moutons. (n.r. În traducere - "Dar să revenim la berbecii noştri". În DEX - să revenim la subiect. Menţiunea e necesară ca să nu fiu dată în judecată, ca ultima dată când am utilizat-o doar în varianta tradusă şi au sărit toţi pe mine)
..aşa cum spuneam, acesta e ultimul episod. (din sezonul I)
Strada întradevăr nu are nume, aşa că eu i-am zis "Strada Mea". (Da, da, nu prea original, ştiu.)
E o nedreptate pentru bietul carosabil căruia încep să-i apară primele crăpături.
În schimb, când a veni timpul, când curriculumul de limbă română o va cere, când lumea o să umble fluturând eseuri făţarnice cu "Patria mea", eu voi fi originală! Voi prezenta compunerea "Strada Mea!", chiar cu riscul de a fi taxată pentru rebeliune şi nesupunere.

Un apropo; o idee-fulger:
"Strada mea e patria mea!"
..  sună a slogan comunist.. :)))) ..că numai ăia invocă partia patria oricând, oriunde şi oricui.

În fine, acesta e finalul primului sezon: "Strada fără nume: Patria.".
Următorul sezon încă este în proces de fermentare şi va fi lansat pe 21.12.2012.

THE END!!!

(Prima parte AICI) 
(A doua parte AICI) 

Antract

Ante-scriptum: Am decis să-mi repostez opera, publicată prima dată pe 5 ianuarie, pare-mi-se. Aşa, să mă mai laud oleacă. Îmi era dor de ea...

Mi-am făcut o cafea, inodoră şi insipidă.
Nasul meu, umflat, e o conopidă.
Ochiul vânăt mă face să mă simt
Ca un dalmaţian captiv, în loc strâmt.

Cafea fără gust - apă fierbinte.
Gura stă să piardă încă un dinte.
Merg somnabulă, alene, spre baie.
Oglinda reflectă o „oiţă laie”...

Mă mişc încet şi precaut prin casă -
Analgezicele astea mă fac somnoroasă.
Ar trebui să ies la balcon să fumez,
Să-mi alin durerea tîmpă, să o calmez.

Fumez . Scântei mici cad pe pisica vecinului...
Nu mai suport să-i văd ochii stăpânului -
s-aud vocea-i acidă, în bătaie de joc:
- Aha, i s-a găsit fetei ac de cojoc!..

Văd adolescenţi trecînd pe stradă...
Îi privesc, mă examinează;
Ochii lor, batjocoritori, mă sfidează.
Cum întorc capul, se şuşotesc,
Apoi aruncă replici, mă hulesc...
Doar exteriorul îi pasionează:
- Ooo, ce vînătaie mişto! - se exaltează...

Cum, de unde – nu-i interesează...
(De parcă m-am cerut benevol, ca proştii ăia - la tatuat,
Să primesc lovituri crunte, chitite în cap...)

Iată-i, trec grăbiţi pe partea noastră de stradă...
Sper că nu-mi pregătesc, seara, vreo ambuscadă...
Sunt surprinsă de umoru-mi negru şi pufnesc;
Nu urmează revelaţia -
ameţesc....

Nu e nimic-
E un deja vu...

Ah, da! Cât o fi ora acu?

Ar trebui cel puţin să ascult ştirile -
nimic, simt doar indolenţă,
Căci iarăşi vorbesc... de violenţă.

„Shut down”. Ecran negru.
Nici o turbulenţă,
Somnolenţă...
Şi indiferenţă...

dap, atâta timp cât lucrez la ceva şi la final îmi place rezultatul - mă voi lăuda.

Spy-Cat

Paranoie şi Justificări

În general, fetele au imaginaţie bogată...
Şi în loc să şi-o utilizeze constructiv, preferă să-şi facă griji o mie, să exagereze, şi să fie paranoice.

(băi fetelor, ştiu că vă simţiţi cu musca pe căciulă, nu-mi săriţi în cap, că evident sunt şi excepţii. nu vă bag pe toate în aceeaşi oală.
Aşeaaaa :-> vă place? Deaa, înfoiaţi-vă în pene şi simţiţi-vă unice (da, înghesuiţi-vă, toate astea cu orgoliul rănit în cele 0.001 % de fete unice din lume) în timp ce eu le critic pe alea... (ce nici nu visează să fie ca voi) ...pe cele neghioabe, paranoice şi cu griji inutile)

Dar, să revenim la berbecii noştri. (sau poate oile..?)

V-aţi întrebat vreodată ce-şi poate imagina o fată când nu îi răspunde iubitul la telefon? Un subiect pe cât de banal, pe atât de clişeic!
De la momentul apelului până la momentul în care el îşi face apariţia, în mintea fetei se întocmeşte lista cu cele mai oribile învinuiri motive care împiedică comunicarea ("că co", da, da, ştiu):
1. precis e cu alta (atât de puţină încredere ai?)
2. intenţionat nu răspunde (cu siguranţă intenţionat stă şi priveşte cu răutate la ecranul telefonului pe care este afişat numele tău apelând)
3. e supărat (din naiba ştie ce cauză, deoarece nu s-a întâmplat nimic care să-l supere)
4. l-ai plictisit (de la atâta plictiseală nici să nu vrea să-ţi mai audă vocea?)
...În mare parte se cred ele ca fiind de vină pentru că el nu le răspunde. Foarte demn, fetelor...
Altele mai "cu minte" pot gândi că:
5. a avut un accident, bietul de el
6. a fost bătut şi zace pe undeva, bietul de el
7. l-au asaltat nişte hoţi, bietul de el
8. e ocupat până peste cap, evident, bietul de el

...când de fapt:
1. şi-a lăsat telefonul pe silent şi n-a auzit (lua-le-ar naiba de vibraţii)
2. nu era lângă telefon când a sunat, iar mai târziu nu a văzut apelul (tipic)
3. s-a descărcat telefonul (şi mai tipic)
4. şi-a a uitat pe undeva telefonul (pe la vre-un bar, pe sub pat, prin vreo geantă, printre hainele aruncate prin cameră)
5. a împrumutat cuiva telefonul pentru un sms şi a uitat complet că-l ceară înapoi (că cel care i l-a cerut nu-i prost să i-l returneze imediat, după doar un sms amărât trimis).

După 20 de apeluri în gol, sute de gânduri macabre şi planuri de despărţire, în sfârşit, răspunde...
- ALO!? HEY! De ce n-ai răspuns până acum?
- Ah, scuze te rog.. (voce lacrimo-tragică-cu-aer-de-hai-nu-mi-fă-o-scenă-de-isterică-acum).. era telefonul pe silent şi nu l-am auzit. (sau orice alt motiv logic enumerat mai sus).
După care ea se linişteşte imediat (sau aproape imediat, în dependenţă de intensitatea tonului lacrimogen) şi totul revine la normal. Happy End.
Iat-aşa!

P.S. Sunt şi cazuri excepţionale, evident, să vă intre în cap odată! Să nu trebuiască să repet de fiecare dată, la fel cum fiecare uploader de pe YouTube care încarcă un cântec trebuie de o mie de ori să scrie că e sub Copyright-ul unei companii şi că nu a furat drepturile de autor pentru ca să nu-i blocheze accountul şi să-i şteargă cântecul.

Am învăţat/m-am convins...

...că taică-mio dansează excelent
...că eu nu l-am moştenit
...că italianu' lu' soră-mea e şi mai rău
...că moldovenii se duc la petreceri în principal de dragul mâcării bune, multe şi (aproape) gratuite
...că dacă fumezi în ploaie hainele nu vor mirosi a fum
...că nu e bine să amesteci şampanie cu cola şi vodka cu suc de mere
...că e mai bine să te ştie pe tine toată lumea şi tu - pe nimeni, decât viceversa
...că dacă nu bei, nu uvajeşti gazda

Şi tu ce ai învăţat de la ultima cumătrie/nuntă/aniversare la care ai fost?

Mini-societatea adolescentină: partea II (edit)

Grupul Pitzi:
Pot fi confundate cu alea din grupul Fitze, sau, mai bine zis, ele singure se confundă. Dar, a se lua aminte, sunt 2 grupuri total diferite, elementul principal discernere fiind neuronii, care, de obicei, cam le lipseşte reprezentantelor grupului Pitzi. Grupul Stolul acesta este destul de cunoscut şi se face remarcat prin clişeele extrem de uşor de observat, întânite la tot pasul: haine/ accesorii/ telefoane/ machiaj/ încălţăminte (toc stiletto obligatoriu) rROoZzZ (intens preferabil) sau alte culori exagerate şi absurde, păr filat, super-îndreptat cu placa(în caz că e lung, dar de obicei este), tonalcă o tonă (de obicei cu 2-3 tonuri mai închisă decât culoarea tenului), machiaj lipsit de gust, exagerat, vulgar uneori. La fel ca fitzoasele, au bani de la: mami & tati, iubit, alte neamuri, munca la negru (ori roz). Îşi dau aere de vedetă. Cea mai tare reprezentantă - una în toată puterea cuvântului, idolul, modelul, regina Pitzi - Paris Hilton. Toate fotografiile sunt sau self-portraits, sau self-portraits în oglinda din baie, sau cu altă Pitzi umflată lângă ele. De obicei umblă câte două.
Dacă au surse de bani proprii, se combină cu aproape oricine care le iese în cale, dacă nu, se combină cu oricine care le iese în cale şi are resurse financiare.

Grupul Central Plaza:
Cuvânt înainte: Hai mai întâi să clarificăm nişte lucruri: deşi e adevărat că reprezentantele grupului acesta au ajuns aici din cauza resurselor financiare (lipsă), nu obiectez acest fapt, nu inculpez, nu mă amuz pe seama aceasta; critic doar prostia de care ele dau dovadă. E adevărat că la Piaţa Centrală se vând cele mai chineze şi ieftine lucruri, dar se vând şi haine stealth, care n-ar putea fi calificate drept procurate de acolo.

Reprezentantele acestui grup nu au cea mai mică idee de stil sau gust. În schimb, ştiu că există o chestie numită modă, termen zeificat printre ele, deşi sunt cu vreo 2-3 sezoane în urmă mereu. Poartă de obicei accesorii tigănoase, cum ar fi curele de dzermantin cu diamante din plastic şi catarame galbene aiurite aurite (ridicol de aurite); haine cu sclipici o tonă, în culori aprinse, şi care nu se potrivesc cu aboslut nimic din restul prichidului. Pantaloni skinny albastri închis care se decolorează obligatoriu după prima spălare. Frizură nikakaia. Machiaj corespunzător/tipic. Se fotografiază de obicei împingând pereţi sau pe lângă copaci/clădiri. Mutesc cu gopi paţani de-ai lor. Vorbesc vulgar, neliterar, cu rusizme (exagerat de multe), atât pentru că asta-i tot cât le permite vocabularul, cât şi pentru că le pare că asta le înălţează şi le face cool. Cel puţin 65% din populaţia de fete din RM aparţine acestui grup. Trist fapt.

Cu ajutoru lu D-zeu, va urma.

Plângerea

 Holul da într-o cameră obscură plină de un fum înecăcios de ţigări ieftine. O lambă de masă ilumează un birou plin de hârţoage, iar la el, un chip urâcios trage cu nesaţ dintr-un trabuc ponosit. Ochii injectaţi îmi aruncă o privire plină de dispreţ.
- Aş vrea să depun o plângere împortiva unui cetăţean.
- Numele, sexul, domiciliul, cont bancar?
- C. D., masculin, Frankfurt, iar cont bancar nu are.
- Dar Dumneavoastră aveţi cont în bancă?
- Nu.
- La revedere.
- Cash?
- Păi de ce n-aţi zis asa de la început, dragă doamnă? Staţi jos. Cafea? Ceai? Apă? Whiskey?
- Nu, mersi.
- Bine. Aşaaa.. Care e plângerea?
- Un caz grav de indiferenţă şi anxietate manifestată intenţionat şi preponderent asupra mea.
- Mmm. Interesant. Însă nu prea avem ce face... ştiţi e muncă foarte multă...
- 450 $ pentru început.
- Nu, nu trebuie.. (smunceste banii între timp şi întinde un zâmbet larg pe faţă, care-i dezvăluie dinţii galbeni) Dar, ce generos din partea Dumneavoastră... Secţia de poliţie vă mulţumeşte, dragă doamnă. Să trecem la treburi serioase.
- Puteţi face ceva?
- Îi facem orice doriţi! Mandat de percheziţie? Arestare preventivă? Şi să ştiţi că avem o şi serie de sinucideri înscenate în caz că nu vă convine gama clasică de pedepse.
- Staaaaţi, mă! N-...
- Nu vă faceţi griji, ne ocupăm noi! Încă puţin sprijin financiar şi dacă doriţi vă facem primăriţă iar pe individ îl băgăm la scaunul electric cât aţi clipi!
- Mă-mă.. scuzaţi. La revedere.
- Dar...
Ies glonţ din cameră, prin hol, şi dau buzna afară.
Linişte.
Lumina rece a lunii îmi dă fiori. Ce-a fost în capul meu?!
Hai acasă.

Mini-societatea adolescentină: partea I

Băi adolescenţa asta.. de-ai putea sări peste ea şi să treci deodată la maturitate...
Nu-mi pot găsi locul... De ce?

În societatea noastră păcătoasă se conturează mici "sub-societăţi" create de adolescenţi. (de fete în principal, că ele fac diferenţierea mai vizibilă)

Grupul Fitzelor:
Fetele doldora de bani, de obicei poartă accesorii nu prea colorate, "serioase" (mai puţin ai să întâlneşti în garderoba lor tricouri colorate şi cu scilipici). Poartă haine "mature", de firmă, la modă, nuanţe neutre, fără imprimeuri, fără sclipici o tonă. De obicei toate top-urile au mâinicile suflecate până la coate, ca să se vadă ceasul de pe mână, brăţara (metal preţios sau alt material, dar care se asortează cu haina). Poartă inele, vreo 3-4, dar nu fac abuz, pentru că, de obicei, au gusturi bune. Pot să combine şi haine care nu prea corespund cu stilul lor, dar o fac prea bine ca să observi tu că ceva sa schimbat. Jeacă de piele la ordinea zilei (mâinicile suflecate, evident), jeanşi skinny, tocuri, platformă sau balerini (dar nu din ăştia obişnuiţi, modelul simplu (bot rotund, sclipici imprimat) care a ieşit anul ăsta din modă îl evită, poartă doar dacă au ceva mai deosebit la formă sau materialul din care sunt confectionaţi, etc.) Umbă pe la petreceri, discoteci de prestigiu, localuri scumpe. Sunt hâtre, frumoase bine machiate. Nu umblă cu oricine - doar cu frumoşi şi bine-îmbrăcaţi.
Băieţii din acest grup de obicei au pe cineva care le alege cu gust hainele, pentru că ei mai rar au simţul modei, dar dacă se întâmplă să-l aibă, vor petrece la fel de mult timp pe la Mall la fel ca fetele, şi vor avea cel puţin un tricou roz în dulap. De obicei se combină doar cu fete din grupul lor.

Grupul Smartie-pants:
Fetele cu aer de inteligenţă, ochelari cu ramă colorată, converse, pantaloni skinny, fular la gât, accesorii colorare tone, ghiozdan sau geantă din material textil, nu prea poartă tocuri decât cu ocazii speciale. Preferă accesoriile unisex, participă la flash-moburi, se implică în proiecte, fac pe sociabilii, au aparate de fotografiat si pozează totul, stau pe facebook neapărat, încarcă 1000000 poze, toate absolut reuşite, de obicei au bani destui, şi sunt în pas cu moda - moda pentru ei. Fac pe modestele şi pe ruşinoasele uneori. Nu sunt frumoase, sunt super-simpatice şi plac tuturor, pentru că par mai deosebite. Se combină de obicei doar cu băieţi din grupul lor.

Astea sunt primele 2 grupuri. Mai urmează.
Poate-mi găsesc şi eu locul printre unul din ele între timp.

New Design

Tocmai am terminat de pus la punct noul design.
Am mai adăugat nişte widget-uri şi rubrici noi, iar cu timpul intenţionez să le perfecţionez şi să mai cizelez.
Sper să vă placă.
3 de "ura" şi un pahar de şampanie pentru noua faţă!
Yaaaay! :)